1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Totul devine ridicol când ne gândim la moarte

Medana Weident11 februarie 2009

Într-o zi de februarie a văzut lumina zilei Thomas Bernhard şi tot într-o zi de februarie, cu exact 20 de ani în urmă, a închis ochii pentru vecie. Scriitorul austriac a fost deopotrivă venerat şi hulit de compatrioţi.

https://p.dw.com/p/Gro5
Scriitorul austriac, Thomas Bernhard, în anul 1976Imagine: picture-alliance/ dpa

Critic dur, fără menajamente

Romanele, nuvelele, piesele sale de teatru dar şi intervenţiile publice, adesea usturător de critice la adresa elitei societăţii austriece, au rămas vii în memoria colectivă a ţării sale. În memoria universală rămâne fără îndoială unul dintre cei mai remarcabili scriitori de limbă germană ai secolului XX.

„Nici un alt autor postbelic nu a polarizat opinia publică austriacă în aşa măsură ca Thomas Bernhard, tot astfel cum nici un alt scriitor austriac nu este mai cunoscut de concetăţenii săi, chiar şi de cei care sunt mai puţin interesaţi de literatură”- scrie Manfred Mittermayer în biografia sa apărută în renumita colecţie a editurii Suhrkamp. Acelaşi autor adaugă că „în timp ce în propria ţară Thomas Bernhard a fost receptat iniţial mai de grabă ca scriitor de scandal, în restul spaţiului de limba germană şi mai apoi la nivel internaţional a devenit unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi dramaturgi ai vremii.”

Monologul unui solitar

Thomas Bernhard s-a născut pe 9 februarie 1931 în Olanda, unde mama sa s-a aflat temporar la lucru. Tatăl nu l-a cunoscut niciodată, dar a avut, în ciuda unei copilării şi adolescenţe extrem de grele, noroc cu bunicul său, Johannes Freumbichler, care l-a iniţiat în artă şi filozofie şi i-a trezit interesul pentru scris. Bunicul şi protectoarea sa, Hedwig Stavianicek, cu 35 de ani mai în vârstă, un fel de mamă adoptivă, aveau să-i fie cei mai importanţi oameni. Bernhard a dus până la sfârşit o viaţă solitară, retrăgându-se la casa ţărănească pe care şi-a cumpărat-o în 1965 în districtul Gmunden din Austria Superioară. A fost marcat de boli grave, între care tuberculoză, având din copilărie o sănătate destul de şubredă şi s-a simţit părăsit de ambii părinţi - tatăl absent cu desăvârşire iar mama s-a descotorosit repede de el, trimiţând-ul într-un cămin de copii. Aceste aspecte întunecate ale existenţei umane se reflectă şi în scrierile sale, moartea, boala, suferinţa, drame interioare, suicidul, fiind teme frecvente în operele lui Thomas Bernhard, dar mereu asociate cu umor. O caracteristică a acestor scrieri este monologul, monologul unui solitar.

Viviane de Muynck in Thomas Bernhards Stück "Ein Fest für Boris" bei den Salzburger Festspielen
Viviane de Muynck în piesa "O sărbătoare pentru Boris" de Thomas Bernhard, jucată în cadrul Festivalului de la Salzburg, ediţia 2007Imagine: AP

Umorul lui Thomas Bernhard este şi el special. Autorul e fascinat mai ales de ridicolul şi hilaritatea existenţei umane. „Totul devine ridicol când ne gândim la moarte” – iată poate cel mai des întâlnit citat Thomas Bernhard.

Doar ceea ce nu se vede, merită să fie scris

„Scriu întotdeauna despre ţinuturile interioare. (…) Procesele interioare, nevăzute de nimeni – doar acestea contează în literatură. Tot ce se află în exterior e cunoscut. Doar ceea ce nu vede nimeni, merită să fie scris” spune Bernhard.

Şi stilul, limbajul, topica folosite de Thomas Berhard sunt inconfundabile: repetiţiile la nesfârşit, exagerările curente, verdictele categorice de genul „totul”, „nimic”, „mereu”, propoziţiile intercalate şi muzicalitatea frazei, care aminteşte de tehnica lui Bach, dar şi de muzica serială.

Creatorul de teatru

Thomas Bernhard s-a stins din viaţă pe 12 februarie 1989, în urma unui atac de cord, fiind înmormântat în cimitirul Grinzing din Viena, doar în prezenţa a câtorva persoane foarte apropiate. Presa, opinia publică nu au aflat de dispariţia sa decât după funarlii. Scandalurile repetate, pe care prin criticile sale dure, le-a şi provocat, desigur conştient, l-au făcut să interzică prin testament ca operele sale să mai fie publicate iar piesele sale să mai fie jucate în Austria. Apariţiile sale în public, intervenţiile sale usturătoare, chiar şi această ultimă dorinţă testamentară, ne duc cu gândul la un adevărat „creator de teatru”, scrie Manfred Mittermayer în biografia sa, aluzie la celebra piesă de teatru a lui Thomas Bernhard: „Der Theatermacher” - „Creatorul de teatru”.