Tratatul de la Lisabona depinde de un singur referendum

De zile în şir privirile întregii Europe au rămas aţintite asupra Irlandei, singura ţară, în care are loc un plebiscit asupra tratatului de reformă adoptat de liderii UE. Respingerea lui ar pune sub semnul întrebării ratificarea tratatului în multe din cele 27 de state membre ale UE. Comunitatea s-ar vedea blocată.

Nu puţini adversari europeni ai tratatului s-au deplasat în Irlanda spre a susţine tabăra locală a celor hotărâţi să respingă la urne documentul adoptat la Lisabona. Fiindcă insula a devenit unica arenă democratică europeană care să supună marele proiect al tratatului de reformă aprobării populare.

Temându-se de un nou eşec, elitele continentale au preferat să reformuleze termenii simplificatului tratat constituţional astfel, încât să nu fie silite să organizeze plebiscite cu deznodământ incert, de pildă în Marea Britanie, Franţa, Danemarca, Olanda, Cehia ori Polonia. Legislaţia irlandeză nu permite însă evitarea unui referendum.

În esenţă, documentul supus votului irlandezilor stipulează crearea funcţiilor de preşedinte european şi de şef al diplomaţiei europene şi elimină votul unanim, redistribuind forţa decizională a statelor membre, în cadrul Uniunii Europene, pe baza ponderii lor demografice. Adepţii tratatului susţin că documentul ar salva Uniunea Europeană de riscul paraliziei, risc confruntând-o din pricina extinderii ei spre răsărit şi a greoaielor ei mecanisme decizionale.

Adversarii săi acoperă atât în Irlanda, cât şi în afara ei întregul spectru politic european, de la extrema stângă, la socialişti, liberali, conservatori şi până la extrema dreaptă.

Miercuri, premierul irlandez Brian Cowan, şocat de prognozele sondajelor de opinie indicând o cursă cap la cap, dacă nu chiar o victorie a partizanilor lui „nu” a întreprins un ultim efort de a smulge segmentului încă nehotărât electoratului său aprobarea tratatului. „Pentru Irlanda Europa s-a dovedit bună”, a reliefat el, stăruind asupra dezvoltării rapide a ţării sale, în urma aderării ei la UE şi a faptului că, în opinia sa, nu ar exista „motive de angoasă din pricina tratatului”. Susţinut până la capăt de aproape toate partidele parlamentare şi de o bună parte din presă, între altele de cotidianul Irish Times, primul ministru s-a văzut contrazis viguros de adversarii săi.

Campania celor din urmă şi-a sporit intensitatea şi şi-a amplificat şansele în mod notabil în ultimele zile. La frontul refuzului au aderat nu doar omul de afaceri Declan Ganley, devenit vârful de lance al euroscepticilor locali, precum şi partidul naţionalist de stânga, Sinn Fein, ci şi ziare precum Irish Independent. Potrivit cotidianului irlandez, acceptarea tratatului ar ipoteca viitorul cetăţenilor, abandonat în favoarea unui guvern european pe cât de supradimensionat pe atât de puţin transparent sau responsabil.

Parte din segmentul catolic al electoratului a solicitat de asemenea un vot negativ de teama unei proxime legalizări a avorturilor, iar extrema stângă a respins tratatul sperînd într-unul net mai puţin liberal şi mai pronunţat socialist. În fine, analiştii au reliefat că unii alegători nehotărâţi s-ar putea ralia aceluiaşi refuz din pricina sentimentului că n-au fost edificaţi în privinţa consecinţelor tratatului.

E greu de estimat ce efecte ar putea antrena un eventual vot negativ. Restul UE ar putea ignora acest referendum, ar putea propune reluarea sa, ori izolarea Irlandei. Impactul plebiscitului ar putea fi însă cu atât mai puternic, cu cât Europa suferă de un deficit democratic, referendumul irlandez fiind singura consultare electorală europeană chemată să valideze un tratat, a cărui adoptare va schimba radical configuraţia politică şi socială a bătrânului continent.