Turnători albiţi şi genii înnegrite

Oferta de cooperare guvernamentală cu PDL a unui PSD nereformat, ostil combaterii corupţiei la vârf şi restructurării justiţiei româneşti nu figurează azi în presa apuseană de limbă germană.

Totuşi nu lipsesc unele ecouri româneşti semnificative din coloanele ziarelor occidentale. Unele mai bune, altele mai rele.

Frankfurter Allgemeine Zeitung consemnează de pildă scandalosul verdict al unui tribunal bucureştean, care l-a achitat pe un colaborator al securităţii. „Îl poţi numi turnător pe unul dovedit, care şi-a mărturisit colaborarea cu poliţia politică? Nu în România". Fiindcă în România, „un turnător nu poate fi numit turnător”, după cum notează, chiar în titlul său, articolul din ziarul conservator german dedicat sentinţei dându-i câştig de cauză lui Dan Trancotă, demnitar al partidului numit PIN. Sub numele de cod Dobrin delatorul Trancotă se angajase cu acte în regulă să ciripească în folosul poliţiei politice comuniste, turnând cu regularitate amănunte din viaţa mai multor familii. Conform curţii, scrie ziarul, „acest comportament n-ar fi încălcat drepturile fundamentale ale omului, fiindcă ele n-ar fi existat între 1945 şi 1989”.

Acelaşi ziar aminteşte de emascularea CNSAS la începutul acestui an, din pricina altei performanţe judiciare româneşti, în speţă a sentinţei pronunţate de Curtea Constituţională. Curtea interzisese "oficiului de studiere a dosarelor poliţiei politice să-i demaşte, pe baza arhivelor, pe foştii colaboratori ai securităţii".

Ziarul german aminteşte şi de trecerea în eternitate a lui Ticu Dumitrescu, unul din fondatorii CNSAS, care avertizase în repetate rânduri "împotriva consecinţelor unor asemenea decizii. Potrivit lui, mulţi judecători mai vârstnici îşi au rădăcinile în comunism şi securitate, fiind corupţi, iar cei tineri vor să-i imite şi să se îmbogăţească cât de rapid".

Dar şi o astrală personalitate a culturii româneşti figurează la loc de cinste într-un ziar occidental. Neue Zuercher Zeitung a publicat un amplu articol dedicat Vizuinii luminate şi altor opere semnate de scriitorul evreu Marcel Blecher, din Botoşani, respectiv inspiratei traduceri a scrierilor romancierului moldovean semnate de Ernest Wichner.

E vorba de „jurnalul de sanatoriu” datorat unui mare scriitor al literaturii românii, un maestru al modernismului central şi esteuropean, al cărui geniu, trecut sub tăcere de fascişti şi comunişti a fost recent redescoperit.

„E o lectură grea, această carte, fiindcă moartea, atotprezentă în ea, se apropie în paginile ei atât de tare, încât te-apucă ameţeala”, notează criticul Andreas Breitenstein, referindu-se la neagra experienţă a lui Blecher, cel îmbolnăvit de tuberculoză osoasă în adolescenţă şi secerat de boală la doar 29 de ani.

Criticul atribuie însemnările autobiografice din acest „jurnal de sanatoriu” unui „observator deopotrivă lucid şi somnambul”, un povestitor capabil în egală măsură „să perceapă cu maximă acuitate lumea înconjurătoare şi să asculte lipsit de orice teamă glasul cavernelor din propriul său corp”.

Nu puţini comentatori mai dedică spaţii ample tulburărilor din Grecia şi riscurilor confruntând democraţia elenă, nu doar din pricina uciderii unui adolescent protestatar de către un poliţist, ci şi a haosului provocat de extrema stângă în marile oraşe ale ţării.

În fine, unii editorialiştii germani se arată alarmaţi şi revoltaţi de absenţa cancelarului Angela Merkel, de la summitul anglo-francez la care a participat duminică şi preşedintele Comisie Europene, Barroso. Mulţi observatori critică deopotrivă marginalizarea Germaniei şi ceea ce afirmă a fi teama Londrei şi Parisului de un Berlin, „care le-ar putea strica petrecerea tocmai în momentul, în care liderii Franţei şi Marii Britanii pozează în postura de eroi salvatori ei economiei europene”. În aceşti termeni se exprimă de pildă Nuernberger Zeitung.

Luebecker Nachrichten califică menţinerea la distanţă a lui Merkel drept „un afront”, în timp ce alţi comentatori se arată indispuşi de sacrificarea, pe altarul economiei, a obiectivelor ecologice ale guvernului german.

In fine, Frankfurter Allgemeine Zeitung abordează suspect de rapida arestare, în Pakistan, a islamiştilor, care au tras din culise sforile atentatelor teroriste care au însângerat recent metropola indiană Bombay. Pare vădit că autorii acestei băi de sânge „nu erau tocmai nişte necunoscuţi” şi se menţine ca atare „suspiciunea” unei complicităţi cu teroriştii a serviciilor secrete pakistaneze, relevă ziarul. Acelaşi cotidian îşi manifestă şi indignarea în legătură cu uşurinţa incendierii în Pakistan a camioanelor destinate aprovizionării trupelor occidentale, care-i combat pe talibani în Afganistan. Ziarul din Frankfurt cere guvernului de la Islamabad să treacă urgent la „o politică antiteroristă necondiţionată”.