Ucraina: Când iarna devine o armă

Tocmai începe cea mai frumoasă perioadă a anului. Cel puţin aşa consideră Polina şi prietenele ei. Lista de cadouri cerute lui Moş Crăciun a fost completată şi tocmai a început ninsoarea. Aproape toţi ceilalţi copii au părăsit la începutul războiului satul izolat, aflat la marginea de nord-est a regiunii Harkov. Şi şcoala este de multe luni închisă. Prima ninsoare din această iarnă constituie pentru copii o schimbare binevenită.

Teama de ger

"Începând de acum putem să mergem la săniuş şi să ne batem cu bulgări de zăpadă", declară, entuziasmată, Polina. Fetiţa în vârstă de 10 ani a şi făcut împreună cu prietenele ei primul om de zăpadă. Au găsit pe undeva şi un morcov pentru nas. Prognoza meteo spune că opera lor de artă nu se va topi prea curând. În zilele următoare, mercurul termometrelor va scădea până la minus 12 grade Celsius.

În schimb, majoritatea adulţilor din regiune nu sunt atât de fericiţi de sosirea iernii. Dimpotrivă. Pe măsură ce temperatura scade, le creşte teama că nu vor supravieţui în lunile ce vin. "Gerul devine tot mai aspru de la o noapte la alta. Nici nu vreau să mă gândesc ce consecinţe ar putea avea asta", ne-a declarat Iryna.

Pensionara trăieşte la marginea orăşelului Izium din estul Ucrainei, într-un bloc din perioada sovietică. Clădirea cu şase etaje a fost în mod repetat lovită de obuze de artilerie. Aproape toţi vecinii s-au refugiat, dar ea a rămas. "Unde să mă duc? Pentru a pleca mi-ar trebui măcar o maşină şi nişte bani", povesteşte bătrâna. "Majoritatea celor în vârstă nu pot pleca pur şi simplu. În plus, dacă nu mai e nimeni pe aici, vor veni cu siguranţă hoţii, să fure tot ce găsesc", a adăugat ea.

Ultimii ei bănuţi Iryna i-a investit în ferestre noi, fiindcă cele vechi au fost sparte de suflul exploziilor. În faţa geamurilor a pus pături groase de lână, ca să vină mai puţin frig de afară. Fiindcă bombardamentele din ultimele luni au distrus şi centrala termică a cartierului de blocuri. Toamna au trecut pe la Iryna câţiva voluntari, care i-au adus un calorifer electric pentru lunile de iarnă. Le este recunoscătoare până astăzi. Cu toate acestea, adesea este frig la ea în apartament.

De câteva săptămâni Rusia şi-a extins masiv atacurile asupra infrastructurii energetice a Ucrainei. Întreruperile de curent sunt la ordinea zilei. "Tocmai a fost întrerupt curentul două zile la rând", povesteşte pensionara. În astfel de situaţii nu-i rămâne altceva de făcut decât să se îmbrace şi mai gros, şi să-şi facă un ceai fierbinte, consumând ultima rezervă de gaz din butelie.

Vârstnicii nu-şi părăsesc căminul

Pe toată lungimea frontului, mai ales bătrânii sunt puşi în pericol în următoarele săptămâni de temperaturile scăzute. Chiar dacă au rude care vor să-i ducă în siguranţă, în regiuni ale Ucrainei în care nu se dau lupte, sau chiar în străinătate, mulţi nu vor să-şi părăsească locuinţele şi gospodăriile. Mama Oxanei Melnyk a trăit până acum câteva zile într-un sat aflat dincolo de linia frontului, în Ucraina de Est ocupată de ruşi. Luni în şir, Oxana s-a rugat de ea să-şi părăsească satul. A avertizat-o că luptele devin tot mai intense în regiune şi iarna se apropie cu paşi repezi. Dar septuagenara s-a încăpăţânat să rămână. "A crezut că va supravieţui cumva, că totul va trece într-un fel sau altul", povesteşte Oxana. "Dar între timp ştim cu toţii că războiul va mai dura o vreme."

În cele din urmă şi-a făcut curaj şi s-a urcat în maşina ei Lada, veche de peste 40 de ani. Împreună cu o prietenă s-a deplasat pe şoselele avariate de explozii ale singurului coridor care uneşte teritoriile controlate de ucraineni cu cele ocupate de ruşi. Când au ajuns în sat, ea a reuşit în cele din urmă să o convingă pe mama ei să-şi facă bagajele. "I-am tot explicat că este în joc însăşi viaţa ei. Ce este de preţ în cele din urmă? Doar nu o locuinţă sau vreo maşină sau cine ştie ce alt lucru. În cele din urmă doar viaţa este de preţ", a declarat Oxana.

Siguranţă şi căldură - la Zaporojie

Pe drumul de întoarcere, femeile au rămas în repetate rânduri împotmolite cu maşina în noroi şi au fost oprite la zeci de puncte de control ruseşti şi ucrainene. Străvechiul lor Lada a făcut şi o pană de motor, dar în cele din urmă au reuşit să ajungă la un centru umanitar din capitala regională a Ucrainei de Est, Zaporojie, înfiinţat special pentru refugiaţii din teritoriile sub ocupaţie rusească.

Pentru cele trei femei acesta este cel mai sigur loc în care se află de câteva zile, şi mai ales un loc în care se pot în sfârşit încălzi. Aici la Zaporojie, Oxana povesteşte că la început a refuzat să înţeleagă că Rusia foloseşte iarna ca pe o armă împotriva populaţiei civile. Dar acum a înţeles că tocmai asta se petrece. "Mă rog ca Dumnezeu să le dea un motiv să înceteze să facă asta", spune ea. "Să plece în pace. Să ne părăsească ţara, ca să nu mai moară şi mai mulţi oameni."

Cele trei femei încă nu ştiu ce vor face în continuare. Ar dori să plece la Odesa, unde Oxana are o locuinţă. Dar nici acolo nu este sigur, fiindcă oraşul de la ţărmul Mării Negre este momentan masiv bombardat de aviaţia rusă. Se gândesc că acolo măcar nu este atât de frig ca aici, în estul Ucrainei.