Uite constituţia nu e constituţia

Duminica seara, preşedintele Vladimir Putin şi cancelarul Angela Merkel au avut o primă discuţie înainte de a participa astăzi la consultările guvernamentale şi la „Forul de dialog de la Petersburg” – o formă instituţionalizată de dialog bilateral la nivelul societăţilor civile germană şi rusă. Atît forumul, cît şi summitul ruso-german au suscitat un interes enorm, întrucît Moscova este un factor de prim rang în varii şi complexe conflicte internaţionale. Iar viitorul politic al lui Vladimir Putin ridică serioase semne de întrebare.

Inainte de a-l primi pe Putin – o personalitate extrem de controversată nu doar în Germania, ci pretutindeni în occident – cancelarul Angela Merkel a ţinut să scoată în evidenţă importanţa parteneriatului strategic germano-rus. În diverse instanţe, şefa executivului de la Berlin s-a detaşat însă net de predecesorul ei de stînga, Gerhard Schroeder - care-şi făcuse un program din a-l lăuda ditirambic pe Putin cu orice ocazie şi din a evita cu grijă orice umbră de critică la adresa ultraautoritarului lider de la Kremlin.

In spiritul vremilor noi, oficialul german însărcinat să vegheze asupra respectării drepturilor omului, Guenter Nooke, i-a recomandat lui Merkel să-şi păstreze orientarea pragmatică, fără să omită în întrevederea ei cu Putin să abordeze deschis deraierile ruseşti în domeniul libertăţilor civice.

Intr-un interviu, Nooke a subliniat că „Rusia trebuie luată aşa cum este, iar realitatea nu trebuie în nici un caz machiată. Ceea nu înseamnă că n-ar fi posibil să facem şi afaceri cu Rusia. Dar opinia potrivit căreia am putea renunţa la a spune pe nume lucrurilor care nu sunt în regulă în Rusia este eronată. Putin însuşi trebuie să înveţe că europenii vorbesc în clar şi se bucură de libertatea de opinie şi de mişcare. Aş aminti”, a adăugat Nooke, „de faptul că Rusia însăşi a semnat convenţia europeană asupra drepturilor omului şi e stat membru al Consiliului Europei. Incît nu avem decît să-i amintim Rusiei de obligaţiile pe care şi le-a asumat”.

Or tocmai la acest capitol europenii au restanţe majore. Intrucît bună parte din Europa apuseană depinde de livrările energetice ruseşti, nu puţine guverne europene au preferat multă vreme să mimeze ignoranţa faţă de realunecarea Moscovei în totalitarismul de sorginte sovietică.

Situaţia s-a schimbat întrucîtva în ultimii doi ani. Putin a devenit un personaj tot mai antipatizat în vest, iar demnitarii apuseni care au început să exprime opinii din ce în ce mai critice la adresa Kremlinului şi a uriaşelor carenţe ale aşa-zisei democraţii ruseşti s-au înmulţit considerabil. Şefa partidului ecologist german, Claudia Roth, a subliniat de pildă că "Rusia se află în preajma unor alegeri parlamentare şi prezidenţiale", care numai drept corecte şi libere nu pot fi cotate, devreme ce "nu se acordă libertatea de opinie, şi nu e acceptată participarea unor partide".

Cu toate acestea Germania oficială nu crede că se poate lipsi de Rusia lui Putin. In ciuda cruzimii asasinatelor cărora le-au căzut victimă critici proeminenţi ai Kremlinului precum Ana Politkovskaia, ori Alexander Litvinenko, a repulsiei iscate în vest de aceste crime şi de reprimarea brutală a opoziţiei democratice din Rusia, Moscova rămîne un actor cheie: din unghiul Berlinului e nevoie de Rusia atît în domeniul relaţiilor economice bilaterale cît şi pe eşichierul internaţional.

Germania speră să extragă profituri serioase nu doar din livrările de energie din Rusia, ci şi din nevoia de modernizare a învechitei industrii ruseşti.

In plus, Berlinul nădăjduieşte să coopteze Rusia la rezolvarea principalelor litigii internaţionale. E vorba în context în primul rînd de pericolul ambiţiilor nucleare iraniene, domeniu în care Merkel pledează în favoarea înăspririi sancţiunilor impuse Teheranului, dacă Iranul nu cedează şi nu renunţă la îmbogăţirea uraniului.

Subiecte contencioase deosebit de sensibile rămîn şi statutul nerezolvat al provinciei Kosovo, precum şi proiectatul scut american antirachetă care urmează să fie amplasat în Cehia şi Polonia. Toate acestea au figurat fireşte pe agenda convorbirilor la vîrf ruso-germane.

In fine, o temă de neocolit continuă să fie criticile Poloniei şi ţărilor baltice la adresa unor relaţii ruso-germane considerate de mulţi central- şi esteuropeni drept excesiv de cordiale şi, c atare, de natură să lezeze intereselor statelor mici situate între Berlin şi Moscova.

Putin ar vrea ca Germania să respingă de pildă mai vehement insistentele obiecţii formulate de polonezi şi baltici împotriva proiectatului gazoduct submarin ruso-german, care urmează să traverseze Marea Baltică şi să le ocolească ţările.

Pe de altă parte,Putin s-a arătat conştient de puternica indispoziţie iscată în occident de proiectele sale de a rămîne la putere prin recursul la o viclenie constituţională. Liderul de la Kremlin a declarat ca atare, la Wiesbaden, că apropiatele alegeri ruseşti vor schimba compoziţia conducerii ruseşti, fără să paralizeze bunele raporturi de cooperare germano-ruse. Declaraţiile lui Putin ar putea spori temerile cancelariilor central- şi esteuropene care se simt prinse între Berlin şi Moscova .