Ultragiu la adresa românilor

Dar la mijloc nu e vorba doar de o imensă jignire. Că, în ziua alegerilor, televiziunile de partid, în frunte cu Antena 3 şi RTV au continuat, potrivit lui Valentin Jucan, un membru avizat al CNA, să încalce legea şi să facă propagandă pentru candidatul care a ieşit câştigător, reprezintă o fraudare prin presă a scrutinului. “Aceste televiziuni au folosit pe tot parcursul zilei tehnici de manipulare, informații și știri false, toate acestea cu scopul de a favoriza un anumit candidat”, a spus el textual. Iar Valentin Jucan a demonstrat în trecut că e un expert cât se poate de credibil.

Tot experienţa a arătat că e inutil să i se ceară învingătorului să-i fie ruşine. Dar nu e de pomană să i se atragă atenţia că victoria sa în primul tur e îndoielnică. Pe altă parte, această încălcare flagrantă a deontologiei de către o mare parte din massmedia e, dacă se verifică, şi o manifestare de gravă desconsiderare a cetăţenilor.

Lor, televiziunile culpabile le-au transmis, fără s-o declare direct, un mesaj de indiferenţă şi de reavoinţă. „Puţin ne pasă de reguli, de lege, de bun simţ şi de voi. Misiunea noastră e, chiar şi în ziua alegerilor, spălatul de creiere, iar voi, victime sigure, sunteţi destul de proşti spre a nu vă revolta. Veţi înghiţi, deci, propaganda noastră şi veţi vota cum vrem şi vă ordonăm subliminal s-o faceţi”: cam aşa s-ar putea formula mesajul mancurtizator.

Alegerile sunt o ultragiere a românilor şi pentru că nenumăraţi cetăţeni cu drept de vot din afara frontierelor ţării, reprezentând o bună parte a naţiunii au fost în mod deliberat împiedicaţi să-şi voteze preşedintele. De pildă la Paris. De pildă la München. De pildă la Londra.

Români de categoria a II-a

Victor Ponta ştie bine ce opţiuni politice au românii din occident. Nici aparatul din subordinea sa n-are mari nedumeriri cu privire la aceste opţiuni. Toată lumea ştie că românii care muncesc de ani de zile în occident, şi sunt milioane de oameni, au văzut şi au învăţat, spre deosebire de mulţi cetăţeni dezinformaţi din ţară, ce e democraţia adevărată; cum funcţionează una care nu-i defectă; ce înseamnă statul de drept; ce valoare are independenţa justiţiei pentru care a militat admirabil şi deloc inutil Monica Macovei; şi cât de important e ca statul român să-şi ia în serios alianţele occidentale şi să nu cocheteze cu tiranii răsăritene.

Iată, poate, motivul, pentru care s-a făcut totul pentru ca aceşti oameni să fie împiedicaţi nu doar să aleagă în condiţii optime, ci chiar, practic, să-şi exercite dreptul firesc, elementar, de a vota.

Această obstrucţie nu e doar o simplă neglijenţă, ci poate fi şi trebuie cotată, la rigoare, ca faptă criminală, ca delict penal. Pentru ea va trebui ca autorităţile, în frunte cu ministrul de externe, să dea socoteală. Iar şeful acestor autorităţi este chiar Ponta, un candidat pe care inexistenţa în număr suficient a ştampilelor, funcţionarilor şi localurilor de vot l-a avantajat în mod direct.

Nu e decât cireaşa de pe tortul dispreţului faţă de electorat, dispreţ manifestat nu odată de premier, faptul că a avut îndrăzneala ca, pe modelul demonizării lui Traian Băsescu, o procedură în care s-a antrenat ani la rând, să treacă şi la demonizarea alegătorilor români din occident. Care, chipurile, aşa ni se sugerează, ar fi fost părtaşi la o "conspiraţie", fiind „aduşi cu autobuzele”.

Ponta se preface a ignora aportul imens la bunăstarea naţională pe care-l aduc românii din străinătate. Se preface de asemenea că uită ce manevră ticăloasă, ce joc murdar, ignobil, este, ca tu, care te vrei preşedintele "tuturor" şi l-ai înfierat în fel şi chip pe predecesorul tău pentru polarizarea compatrioţilor, să-ţi scindezi naţiunea, să-i împarţi pe români în cetăţeni cu drept de vot ( dacă sufragiul lor e pentru Ponta şi pentru PSD) şi în cetăţeni lipsiţi de acest drept, dacă oamenii ar putea opta pentru candidaţi de centru-dreapta autentici, pentru adversarii veritabili ai actualului premier.

Prin urmare, cele aproximativ 40 % pe care Ponta şi le-a adjucat în faţa principalului său contracandidat, Klaus Iohannis, nu înseamnă mare lucru. Sigur, şi ele sunt un afront şi un ultragiu. Îi umilesc pe toţi cei care nu vor să fie conduşi de un preşedinte care a minţit şi furat, plagiindu-şi teza de doctorat. Sunt o vexaţie a celor care nu vor să se vadă reprezentaţi de un şef de stat care, ca premier, le-a luat în nenumărate rânduri apărarea unor înalţi demnitari corupţi până în măduva oaselor, permiţând formaţiunii sale, în marţea neagră bunăoară, să pună beţe în roate luptei anticorupţie. În fine, ele îi insultă pe toţi cei care nu suportă să i se ia dreptul legitim la exprimare şi participare politică unei părţi a poporului român.

Ce înseamnă sufragiile pentru Iohannis, Macovei şi Udrea

Or, procentele dobândite în aceste condiţii extrem de grele de Klaus Iohannis, Monica Macovei şi Elena Udrea au o pondere deosebită. Ele atârnă greu fiindcă arată că o substanţială parte a naţiunii vrea cu totul altă politică decât i s-a oferit până acum. Concomitent, toate afronturile, rănirile şi lezările, toate umilirile, jignirile şi vexaţiile acestui scrutin aducând atingere, în fond, democraţiei, s-ar putea răzbuna în scrutinul de balotaj. Care i-ar mai putea aduce victoria candidatului ACL.

În acest scop el ar avea nevoie, acum mai mult decât oricând, de îndeplinirea unor condiţii minime. Prima şi cea mai importantă e unirea. Succesul său reclamă încetarea tuturor atacurilor reciproce, din toate zonele opoziţiei. Mai e, apoi, nevoie de un semnal de solidaritate şi de o recomandare clară de vot în favoarea lui Iohannis din partea Monicăi Macovei şi a Elenei Udrea. Invers, atacurile inclusiv asupra ultimului segment băsist pur şi dur trebuie de asemenea să înceteze.

Iohannis va trebui să treacă la un efort monumental de mobilizare a absenteiştilor, pe de o parte, iar pe de alta, de apropiere, salvare şi integrare a tuturor oilor rătăcite, inclusiv şi mai ales a celor din propriul său partid. În fine, ar fi util ca Iohannis să lanseze semnale pozitive inclusiv stângii democratice, astfel încât o parte din votanţii rivalului său să înţeleagă în ceasul al doisprezecelea că, dacă ţin realmente la democraţie, au toate motivele să-şi facă un bine şi să voteze cu tabăra creştin-liberală.