Un an de la falimentul Lehman Brothers - ce am învăţat?

Regretul privind falimentul băncii americane de investiţii Lehman Brothers nu e debordant nici la un an după prăbuşirea institutului financiar, mai ales din cauză că Lehman Brothers poartă singură responsabilitatea pentru faliment. Cu speculaţii riscante şi afaceri dubioase, banca americană a pierdut miliarde de dolari.

Cu toate acestea, faptul că şeful de atunci al Trezoreriei americane, Henry Paulson, nu a mişcat un deget pentru a salva Lehman Brothers de la faliment a fost o greşeală gravă. Prăbuşirea băncii de investiţii a marcat începutul celei mai grave crize bancare din ultimii 80 de ani, o criză care a fost urmată de recesiunea economică. În mod evident, Paulson a subestimat importanţa Lehman Brothers pentru sectorul bancar american, iar falimentul băncii de investiţii a împins întreg sistemul financiar al Statelor Unite spre marginea prăpastiei.

Mai mult decât atât, vestea falimentului Lehman Brothers a paralizat pieţele financiare internaţionale şi economia mondială. Băncile şi-au pierdut încrederea una faţă de cealaltă şi ca urmare, piaţa interbancară a încetat practic să funcţioneze. În consecinţă, institutele financiare au restricţionat accesul firmelor la credite, generând astfel mari probleme mai ales în industrie. Între timp, piaţa interbancară dar şi cea financiară internaţională şi-au revenit, însă accesul la credite al firmelor este în continuare restricţionat şi legat de condiţii deosebit de aspre.

O catastrofă economică globală precum cea de la începutul secolului 20 a fost împiedicată doar datorită acţiunilor hotărâte ale guvernelor. Unele bănci mai mici au dispărut de pe piaţă, dar cele mari, care stau la baza întregului sistem financiar, au fost salvate cu ajutoare de miliarde de dolari, euro, lire, yeni sau franci elveţieni. Mult lăudata capacitate a economiei de piaţă de a se regenera singură, fără intervenţii din partea statului s-a dovedit a fi inexistentă, mai ales ţinând cont că şi astăzi multe institute financiare continuă să fie dependente de susţinerea guvernelor.

Pagubele produse de criza financiară şi recesiunea economică sunt uriaşe. Sumele pompate de guverne în susţinerea economiilor ating un nivel aproapte inimaginabil de 10 000 de miliarde de dolari. Chiar dacă economia mondială dă astăzi semne de revigorare, dacă neglijenţa şi supralicitările din sfera financiară nu vor fi pedepsite pe măsură, următoarea criză financiară de proporţii va bate în curând, din nou, la uşă.

Autori: Karl Zawadzky/ M.P.
Redactor: Petre M. Iancu