Un festival „călduţ”

19 .000 de acreditări din 127 de ţări între aceştia 4000 de ziarişti, peste 200.000 de tichete vîndute - sunt doar cîteva din reperele cantitative ale Berlinalei. Performanţelor calitative le dau expresie „urşii” distribuiţi de juriu participanţilor.

Ursul de Aur i-a revenit filmului chinez „Căsnicia Tuiei”, realizat de regizorul Wang Quanan. Actriţa germană Nina Hoss a obţinut Ursul de Argint pentru rolul interpretat în filmul „Yella” al regizorului german Christian Petzold . Argentinianul Julio Chavez a primit de asemenea un Urs de Argint pentru prestaţia sa actoricească în pelicula „Celălalt” . film al cărui regizor Ariel Rotter a obţinut Marele Premiu al Juriului Festivalului. Ansamblul de interpreţi ai filmului „Păstorul cel bun „ semnat de Robert de Niro, o istorie a CIA, a fost răsplătit cu un Urs de Argint , premiu care i-a revenit şi regizorului israelian Joseph Cedar , pentru filmul „Beaufort”.

Dar pe bună dreptate - se întreabă nu puţini dintre cei familiarizaţi cu ediţiile precedente ale Berlinalei - unde au rămas marile filme? Deşi Berlinala şi-a bătut din nou propriile recorduri în materie de densitate a programului, abundenţă de staruri, săli arhipline, cozi interminabile la bilete , nivelul estetic al creaţiilor intrate în competiţie a lăsat de dorit. Spre deosebire de festivalul de la Cannes care în acest an va împlini şase decenii de existenţă şi care din timp a luat tot ce a fost mai bun de pe piaţa de filme, spre deosebire de festivalul de la Veneţia , reputat şi pentru caracterul său ceva mai intelectualist – Berlinala şi-a asumat de la început o largă deschidere către public dar şi-a cîştigat pe parcurs şi renumele de a lua cele mai imprevizibile decizii in materie de acordare a „urşilor”, tendinţă confirmată deja prin trofeul suprem acordat filmului chinez „Căsnicia Tuiei”.Este istoria unei familii de păstori mongoli , evidenţiind curajul şi devotamentul unei femei care se îngrijeşte de turmă, de cei doi copii, de soţul bolnav ... Story-ul ca şi imaginile corespund , cu unele excepţii, mai degrabă criteriilor filmului documentar iar premiul pare a onora de fapt valenţele cultural - politice ale peliculei. Ceea ce pare a se fi petrecut şi în cazul acordării Ursului de Argint pentru regie israelianului Joseph Cedar.Filmul intitulat „ Beaufort „ povesteşte – afirma regizorul – „ cum pot înceta războaiele ” , cît de complicate sunt sentimentele cînd „drapelul este coborît”, terenul este „părăsit” şi mult visata „întoarcere acasă ” se produce.Un film care exprimă însă şi „teama” , sentiment pe care regizorul însuşi l-a încercat dorindu-şi ca „ toţi liderii noştri politici să resimtă frica pe care o inspiră un război” şi să aibă curajul de a afla modalităţile de „a-l curma”.

Marele premiu al juriului i-a fost decernat regizorului argentinian Ariel Rotter.Filmul acestuia, intitulat „Celălalt” , tematizează complicata problematică a căutărilor identitare. Dacă un bilanţ aproximativ al acestei ediţii s-ar lăsa rezumat la o formulă – ea ar putea suna astfel:” de toate pentru toţi”. Si totuşi „prea multe” au fost filmele dominate de spiritul unei corectitudinii politice, prea îngăduitoare sub unghi estetic a fost selecţia peliculelor intrate în competiţie – scria între altele WELT AM SONNTAG comentînd Berlinala .Iar o depeşă a agenţiei France Presse, semnala că Berlinala a favorizat tinerele talente, neglijîndu-i pe cineaştii bine cunoscuţi cu riscul de a-i supăra. Este şi acesta, în fond un act de curaj...