1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un nou scandal în jurul serviciilor secrete

Rodica Binder / Peter Philipp13 ianuarie 2006

Un nou scandal se situează în centrul atenţiei opiniei publice şi a presei: redactorii emisiunii Panorama difuzată pe postul public de televiziune ARD au relatat că serviciile secrete germane de informaţii au dispus de agenţi în străinătate care ar fi dat o mînă de ajutor armatei americane în reperarea unor ţinte în Irak.

https://p.dw.com/p/B1Qg
Proiectul noului sediu de la Berlin al BND-Serviciile secrete germane de informaţii
Proiectul noului sediu de la Berlin al BND-Serviciile secrete germane de informaţiiImagine: dpa

Această acţiune a agenţilor BND , cum se numeşte pe scurt serviciul german de informaţii secrete, a fost dezminţită de Frank Walter Steinmeier , azi ministru de externe în guvernul Merkel, ex-coordonator al serviciilor secrete germane.Existenţa agenţilor BND în Irak trece drept sigură ceea ce deja ar putea constitui un scandal fiindcă fostul guvern de coaliţie socialist ecologistă şi, mai vehement decît toţi, Gerhard Schröder, a respins categoric participarea Germaniei la războiul din Irak.

Reacţia ministrului federal de externe Frank Walter Steinmeier nu s-a lăsat prea mult aşteptată; actualul şef al diplomaţiei germane a declarat că guvernul Schröder a avut o atitudine cît se poate de clară faţă de războiul din Irak şi că autorităţile germane au respectat întru totul această poziţie. Faptul că serviciile secrete germane de informaţii ar fi fost angajate în acţiunile din Irak, aşa cum au relevat imaginile difuzate, i-a fost necunoscut .Or, tocmai aceste noi dezvăluiri sunt cele care de joi dau mare bătaie de cap opiniei publice: potrivit relatărilor presei, reperarea de către agenţii BND a ţintelor pentru aviaţia americană echivalează cu implicarea Germaniei în războiul din Irak şi contravine flagrant cu declaraţiile oficiale făcute de guvernanţii socialişti-ecologişti.

Pe-atunci, actualul ministru german de externe Frank Walter Steinmeier era la cancelarie, coordonatorul serviciilor secrete iar dacă agenţii BND se aflau la Bagdad şi prin activităţile lor ar fi încălcat prevederile aflate în vigoare, el era primul care trebuia să fie informat despre toate acestea. Din acest motiv Steinmeier a admis între timp existenţa angajaţilor serviciilor secrete la Bagdad avînd misiunea de a informa guvernul german despre evoluţia războiului.

Actualul ministru german de externe a avut de înghiţit o altă pilulă amară deja înaintea acestui scandal: cea legată de activităţile CIA pe teritoriul Germaniei în cadrul campaniei antiteroriste.In contextul activităţii angajaţilor BND în Irak, Steinmeier ar trebui să dea mult mai rapid cărţile pe faţă. Prestigiul internaţional al Germaniei dar şi cel din Irak, din lumea arabă , se află în joc. Să fi fost oare declaraţiile antibelicoase făcute de guvernul Schröder doar vorbe în vînt? Nu cumva serviciile secrete au acţionat de capul lor fără ştirea responsabililor politici de la Berlin? Sau poate că informaţiile deţinute de presa germană nu sunt fiabile? Oricum această a treia variantă este cea îmbrăţişată de BND: au existat într-adevăr doi agenţi secreţi la Bagdad , ei ar fi indicat armatei americane acele ţinte care trebuiau „cruţate”, tocmai pentru a preîntîmpina repetarea unor erori de felul celeia petrecute în timpul războiului din ex-Jugoslavia cînd aviaţia NATO a bombardat ambasada Chinei.

Argumentele invocate de angajaţii şi responsabilii BND sunt puţin convingătoare fiindcă în cazul Bagdadului, americanii dispuneau de planuri şi hărţi cît se poate de exacte, unde şcolile , spitalele, ambasadele, erau clar indicate. Prin urmare nu era necesar sprijinul serviciilor germane de informaţii secrete. Conform declaraţiilor făcute de Susanne Osthoff după ce a fost eliberată din mîinile răpitorilor, angajaţi ai BND se aflau la Bagdad.Prezenţa lor acolo alimentează impresia că Berlinul a făcut un joc dublu. Avalanşa de întrebări reclamă urgent răspunsuri clare şi aceasta nu pentru a linişti clasa politică sau disensiunile interne ci pentru a limpezi o situaţie care dacă va persista va deveni şi mai gravă şi, nu în ultimă instanţă, pentru a-i trage la răspundere la nevoie pe cei care... poartă răspunderea.