Un preambul la descentralizarea admninistraţiei

Guvernul s-a opus iniţial acestei prevederi şi a încercat să o blocheze. Dar după ce legea electorală a fost votată în Parlament, n-a mai avut încotro şi a fost nevoit să facă pregătirile necesare. Mai exact e vorba de adăugarea unui unui buletin de vot în plus, cel referitor la alegerea directă a preşedintelui Consiliului Judeţean. Încurcătura Guvernului şi a multor altora este întrucîtva motivată întrucît din cauza dezbaterilor expeditive, în procedură de urgenţă, multe lucruri legate de această situaţie au rămas neclarificate.

Ce este de fapt acest preşedinte ales al Consiliului Judeţean?

Cineva spunea, batjocoritor, că noua lege electorală instituie “preşedintele de judeţ”, dar, dincolo de ironie, expresia conţine un adevăr. Preşedintele ales al Consiliului Judeţean va fi politicianul cu cea mai largă susţinere publică din judeţul în care candidează şi, aşadar, omul cu cea mai mare autoritate. El, spre deosebire de preşedinţii actuali fără legimitate electorală, va fi înclinat tot mai mult să redefinească raporturile cu Centrul.

PRM observase, pe bună dreptate, că e ceva aici care depăşeşte cadrul constituţional actual, de vreme ce noua funcţie tinde să sporească autonomia unui judeţ. Ar putea fi, desigur, un preambul pentru o viitoarea descentralizare administrativă, după cum ar putea fi un precedent menit să stimuleze rescrierea Constituţiei.

Dar să vedem mai întîi consecinţele imediate. Alegerea directă a unui preşedinte de Consiliu judeţean va face inutile toate negocierile şi aranjamentele de pînă acum, care aveau de multe ori ca rezultat propulsarea unei figuri fără anvergură politică. Mai grav era însă că preşedinte de Consiliu putea ajunge un politician de cea mai joasă condiţie, unul care ştia să profite de rivalităţile dintre grupuri. Cunosc personal situaţii de-a dreptul ruşinoase pentru administraţia românească. Există, în schimb, motive serioase să credem că alegerea directă va împiedica aceste aberaţii.

Unii văd însă în această nouă prevedere electorală un complot al “baronilor locali,” care caută să-şi consolideze poziţia. Este o perspectivă superficială şi care se trage mai curînd dintr-o superstiţie. “Baronii locali” a fost numiţi cîţiva notabili PSD cu afaceri veroase şi care reuşiseră în perioada 2000-2004 să imprime partidului o conduită respingătoare, adunînd fonduri prin mijloace aflate în vecinătatea şantajului. Prin extensie, orice politician bine plasat în circumscripţiile sale a fost asimilat “baronilor locali”.

Dar un baron local nu este neapărat un om de nimic şi apoi, el se va supune votului popular, dobîndind cea mai puternică legitimitate pe care o are un politician în democraţie. Suspiciunea tot mai răspîndită faţă de “baronii locali” este nefirească şi ea este alimentată secret de o gîndire centralistă potrivit căreia numai Guvernul de la Bucureşti este competent să facă planuri de dezvoltare.