Un rest de demnitate

In timp ce unele ziare mai alocă spaţii apreciabile debutului congresului partidului democrat din SUA, majoritatea analiştilor semnalează cu lux de amănunte zbaterile vesteuropene faţă cu mai accentuatele sfidări ruseşti la adresa dreptului internaţional.

„UE vrea să amplifice presiunile exercitate asupra Rusiei”, titrează azi Neue Zuercher Zeitung, referindu-se în context la întrunirea la vârf extraordinară, revendicată de mult de polonezi şi convocată în fine de preşedintele Franţei Sarkozy. Dar analiştii nu-şi fac în genere iluzii.

Cotidianul elveţian semnalează interpretările contradictorii date la Paris şi Moscova convorbirilor purtate la finele săptămânii trecute de şeful în exercţiu al UE, Sarkozy, cu preşedintele Rusiei, Medvedev, interpretări care l-au determinat pe liderul de la Elysee să convoace la 1 septembrie summitul extraordinar al celor 27.

Întrebarea pe care şi-o pun toţi observatorii se referă la decizia pe care o va adopta sau nu va reuşi s-o adopte Uniunea Europeană, iar în acest context la pericolul discreditării definitive a Comunităţii.

Ziarul din Zuerich relevă că Franţa n-ar fi dorit reuniunea, „spre a nu se etala odată în plus divergenţele tot mai ample dintre ‚vechea şi noua’ Europă”, cea a polonezilor şi balticilor, ce revendică o atitudine mai fermă a Uniunii. Dar „tacticile obstrucţioniste puse în aplicare de Rusia deopotrivă la Naţiunile Unite şi OSCE nu i-au mai permis lui Sarkozy să amâne întrunirea. Care, în fapt, nu este decât un mod de sporire a presiunilor, întrucât data derulării ei, acordă Moscovei încă o săptămână spre a se conforma prevederilor planului în 6 puncte de pacificare a situaţiei din sudul Caucazului”. În plus, conducerea franceză a Comunităţii nu intenţionează să adopte nici un fel de sancţiuni împotriva Moscovei, mai relevă cotidianul elveţian.

Or, „fitilul aprins de Moscova prin jocul de-a recunoaşterea independenţei regimurilor separatiste din Abhazia şi Osetia, ba chiar şi din Transnistria, îi pun pe gânduri chiar şi pe cei mai loiali partizani ai dialogului cu Rusia, determinând chiar şi vechi state membre, precum Suedia, să ceară adoptarea unui limbaj mai dur faţă de Kremlin”.

Leipziger Zeitung mai spera marţi că preşedintele Rusiei nu se va folosi de noul şi foarte eficientul atu pe care i l-a oferit decizia dumei ruseşti privind recunoaşterea celor două entităţi secesioniste din Georgia. „Duma provoacă occidentul”, titra şi Süddeutsche Zeitung, din Muenchen, în timp ce Badische Zeitung scotea în evidenţă „politica faptului împlinit, practicată de Kremlin în Georgia, o politică menită să retraseze arbitrar frontierele, ori măcar să ridice preţul unui acord”.

Mai lucid, Frankfurter Allgemeine Zeitung constata marţi, că „reconstrucţia sferelor de putere ale Moscovei li se pare celor doi lideri ai Rusiei mai importantă decât menţinerea parteneriatului strategic. Duumviratul de la Moscova a înţeles că NATO are mai degrabă nevoie de Rusia decât invers. Or, alianţele occidentale n-au nici un plan de acţiune pentru cazul revenirii în scenă a Rusiei ca putere agresivă. Încât la summitul ei extraordinar, UE se va sforţa din răsputeri să ajungă la un minim acord”.

În faţa catastrofei, Süddeutsche Zeitung se consolează afirmînd, că, pe termen lung, o Rusie izolată politic şi economic, care încurajează secesionismul inclusiv pe teritoriul ei, nu poate decât să piardă.

În răstimp, alţi observatori, nu se dau în lături să recomandă plecarea capului. Berliner Zeitung de pildă, invită occidentul să-şi tempereze criticile faţă de Rusia şi să pună cruce regiunilor separatiste, teritoriile rebele fiind, potrivit ziarului, „recunoscute practic de mult, ca independente, de către Moscova”.

La polul opus, al prezervării unui rest de demnitate, Thueringische Landeszeitung se îndoieşte că summitul comunitar va putea produce mai mult decât nişte vorbe goale şi se teme că UE îşi va compromite total credibilitatea.