"Oameni. De vânzare" pe scena TGST

Cum te raportezi la istorie? Negociezi sau nu cu un dictator? Poţi salva omul tratându-l ca pe o marfă? - iată doar câteva din întrebările pe care le propune Carmen Lidia Vidu, dramaturg, regizor de teatru, multimedia şi film, laureată a premiului UNITER, în spectacolul "Menschen. Zu verkaufen/Oameni. De vânzare", tematizând negoţul făcut de regimul ceauşist în perioada 1967-1989 cu statul federal german. 

Se ştia, desigur, că regimul comunist, prin intermediul Securităţii, vindea practic etnici germani şi evrei pe valută forte. Mai puţin cunoscut era modul în care se purtau negocierile, în cazul saşilor sau şvabilor dintre Bonn, capitala RFG la vremea aceea, şi Bucureşti. Tot astfel şi preţul, stabilit iniţial în funcţie de gradul de pregătire al persoanelor care depuseseră cerere de emigrare, dar şi că, nu rareori, etnicilor germani li se cerea de către pretinşi mediatori, de regulă securişti, să plătească, neoficial, sume semnificative de bani, pentru a li se soluţiona cererea sau urgenta eliberarea paşaportului. Mulţi împrumutau bani de la rude sau prieteni din Germania Federală, pe care îi restituiau în timp, după emigrare şi îşi începeau, astfel, practic viaţa în Occident cu o povară de datorii. Situaţii şi biografii diferite, care se regăsesc în spectacolul semnat de Carmen Lidia Vidu. 

"Am fost invitată să montez un nou spectacol la Teatrul German de Stat din Timişoara şi de fiecare dată când pregătesc un nou spectacol de teatru documentar încerc să fac ceva care să folosească comunităţii teatrului, să fie legat de specificul locului", mi-a mărturisit autoarea.

La baza spectacolului se află o muncă asiduă de documentare, care a presupus între altele studierea arhivelor CNSAS, relevante sub acest aspect, un amplu interviu realizat la Neuss, în Germania, cu negociatorul guvernului de la Bonn, Heinz Günther Hüsch, avocat şi politician CDU, astăzi în vârstă de 92 de ani, şi cu familia acestuia, discuţii cu etnici germani care au istorisit prin ce, calvar adesea, au trecut în acea perioadă. Sau întâlnirea cu Johann Schaas, ultimul sas rămas în viaţă în satul transilvan Richiş, judeţul Sibiu, care nu a vrut să emigreze şi care a simţit şi simte din plin consecinţele exodului etnicilor germani, a plecării vecinilor, rudelor şi prietenilor din sat. Stând de vorbă, înaintea premierei spectacolului pe scena timişoreană, Carmen Lidia Vidu mi-a povestit şi că Schaas i-a transmis o întrebare avocatului Hüsch: oare îşi poate imagina acesta cum e să trăieşti într-un sat pustiu, după ce toţi cei apropiaţi l-au părăsit? Cât de dureros e? O întrebare justificată, deşi e limpede că în condiţii normale nimeni nu şi-ar fi părăsit casa, curtea, animalele. Disperaţi şi dornici să fugă din România în acei ani de teroare comunistă erau, în fond, nu doar saşii şi şvabii ci şi românii. Exodul etnicilor germani din România s-a produs apoi masiv în primii ani după Revoluţie. 

Nu se ştie precis cât a plătit Germania, din 1967 şi până în 1989, în schimbul emiterii de către statul român a unui paşaport de ieşire din ţară pentru un număr de aproximativ 225.000 de etnici germani. "Suma care se vehiculează e de cam 2 miliarde de mărci", la care, precizează Vidu, se adaugă şi o serie de bunuri cerute de regimul de la Bucureşti: tehnică operativă, dar şi aparatură medicală, maşini, armament, suportarea dobânzilor la împrumuturile României. "La un moment dat Ceauşescu vroia o întâlnire cu cancelarul de atunci al RFG, iar partea germană, prin intermediul lui Hüsch, a condiţionat aceasta, între altele de sporirea numărului etnicilor germani care puteau părăsi România şi de renunţarea la blocarea ajutoarelor germane la graniţa română. 

"Accentul, în acest spectacol, este pe afacere, pe acest târg unic în istoria recentă a Europei. Dar există şi o serie mărturii ale celor care au încercat să treacă ilegal frontiera - de pildă copilul care povesteşte cum tatăl său a murit asfixiat într-o cisternă în drum spre Germania -, sau, spre final, mărturiile celor care au reuşit să-şi cumpere paşaportul sau l-au primit în urma tranzacţiei oficiale. Sunt mărturii care descriu situaţia din România acelor ani, experienţele traumatizante pe care mulţi le-au trăit din momentul în care şi-au manifestat dorinţa de a părăsi, legal, România sau ale celor care au plătit bani în acest sistem paralel, fie securistului vecin de bloc, fie direct la secţia de paşapoarte sau unor interRomânia oficial de la Bonn."

Teatrul German de Stat Timişoara (TGST) a programat, după premiera din 14 aprilie, reprezentaţii cu spectacolul "Oameni. De vânzare" în zilele de 18 şi 28 aprilie şi 1 mai, cu începere de la ora 19.30.