1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Un tabu pulverizat

24 aprilie 2009

Turcia şi Armenia au hotărât să-şi normalizeze relaţiile. Potrivit declaraţiilor oficiale, ţelul celor două ţări este promovarea păcii, stabilităţii şi securităţii în întreaga regiune.

https://p.dw.com/p/Hdhi
Abdullah Gul, presedintele Turciei (stanga) si Serge Sarkissian, seful statului armean (dreapta)Imagine: AP

„Suntem toţi armeni” – scandaseră mii de turci care ieşiseră în stradă, în semn de protest, faţă de asasinarea, în ianuarie 2007, a ziaristului Hrant Dink. Jurnalistul armean, cetăţean al Turciei, fusese împuşcat în plină stradă. Crima provocase ample ecouri internaţionale şi îi şocase pe mulţi compatrioţi ai celebrului redactor-şef al săptămânalului Agos, o publicaţie turcească în limba armeană. La doi ani de atunci, succesorul lui Dink la cârma redacţiei, Aydin Engin constată că s-au schimbat multe în Turcia în chestiunea atitudinii faţă de armeni. Potrivit lui, crima a generat o modificare perceptibilă, şi-anume una pozitivă, a atmosferei, pulverizând ceea ce, până în acel moment, constituise un tabu.

Chestiunea armeană nu se putea aborda în Turcia, în mod public. Or, acest tabu a dispărut definitiv, a declarat Engin, reliefând că subiectul e intens discutat mai nou, nu doar în cafenele, ci şi în ziare şi la televiziune. Toate acestea, a precizat el, constituie o evoluţie extrem de importantă.

Pe armeni şi turci îi leagă capitole comune, parţial realmente tenebroase ale unei istorii încă neasumate. Paginile cele mai negre ale acestora s-au scris la finele Imperiului otoman, când turcii au săvârşit masacre împotriva minorităţii armene. Erevanul insistă ca acestea să fie calificate drept genocid, iar termenul să fie acceptat ca atare pe plan internaţional. Ankara se opune. Divergenţe ample marchează şi estimarea numărului de victime ale acestor crime în masă comise în rândul populaţiei armene. Istoricii armeni şi mulţi din colegii lor occidentali apreciază că în 1915 au fost asasinaţi aproximativ un milion şi jumătate de oameni. Turcia afirmă că n-ar fi fost „decât" 300.000 de victime.

Profund zdruncinate multă vreme, raporturile mutuale au cunoscut recent o sensibilă înviorare. Graţie medierii elveţiene, cele două părţi au negociat în secret, la Berna, din vara anului 2007 încoace. Joi, Erevanul şi Ankara au lansat o aşa-numită „road-map”, în speţă o foaie de parcurs, menită să jaloneze drumul spre o continuă ameliorare a relaţiilor bilaterale.

Potrivit preşedintelui Turciei, Abdulah Guel, ţara sa a optat în favoarea unor negocieri secrete întrucât „Turcia doreşte stabilizarea, pacificarea şi normalizarea situaţiei din Caucaz. Or, tratativele purtate la vedere, în faţa camerelor de luat vederi contravin regulilor diplomaţiei şi reduc şansele de succes ale discuţiilor", a mai spus Guel.

Că relaţiile mutuale s-au îmbunătăţit cu adevărat, reiese dintr-o serie întreagă de evenimente recente. Preşedintele Societăţii turceşti de Istorie, Yussuf Hallacoglu, un virulent negaţionist al crimelor turceşti, s-a văzut demis din funcţie. Apoi, la invitaţia preşedintelui Armeniei, Serş Sarkissian, aşa-numitul summit fotbalistic de la Erevan a avut loc în prezenţa preşedintelui turc Guel. Totusi, opoziţia turcă nu e câtuşi de puţin mulţumită de toate aceste evoluţii şi consideră în continuare că Armenia ar constitui un obstacol în calea pacificării regiunii întrucât menţine ocupată enclava Nagorni Karabach de pe teritoriul azer. La rândul lor, oficialităţile din Azerbaidjan exercită presiuni asupra guvernului Erdogan, ameninţând cu oprirea exporturilor energetice de care beneficiază şi Turcia, dacă Ankara nu-şi revizuieşte actuala politică de apropiere faţă de Armenia.

Autori: Ulrich Pick / Petre M. Iancu
Redactor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu