Urâţenia s-a născut la bloc

Această cifră reprezintă o treime din totalul investiţiilor străine directe din România, care în 2007 au depăşit 7 miliarde de Euro. Investiţiile din domeniul imobiliar situează România pe locul al treilea în zona Europei Centrale şi de Est, după Cehia şi Polonia.

În ultimii ani, în oraşele noastre se construieşte într-un ritm tot mai alert, de la imobile de locuinţe la sedii de bănci, clădiri de birouri, hoteluri, restaurante. Nu se construiesc şcoli, spitale, instituţii de cultură. Ceea ce înseamnă că investiţiile în construcţii sînt în cea mai mare parte investiţii private.

Însă cu toată această febră a construcţiilor, multe din oraşele ţării arată acum mai rău, prin alăturarea vilelor nou construite, de un prost gust garantat, după chipul şi asemănarea proprietarilor, cu clădirile vechi, din centrele istorice. Iar în fundal rămîn neschimbate cartierele de blocuri construite de regimul comunist, unele dintre acestea adevărate ghetouri. Aici, multe locuinţe, mai ales din oraşele mici, nu beneficiază de apă curentă şi nici nu sînt racordate la reţeaua de gaz metan.

Eşecul spiritului comunitar din ultimii optsprezece ani eu cred că vine şi din urîţenia din noi, dar şi din urîţenia din jurul nostru. Nu întîmplător am vorbit la început despre urîţenia oraşelor, despre prostul gust al noilor construcţii, care copiază întocmai prostul gust al proprietarilor. Semănăm cu blocurile în care trăim, sau blocurile în care trăim seamănă cu noi.

Suntem ataşaţi de ghetourile comuniste ca de fatalitatea propriei noastre istorii, şi nu vrem să schimbăm nimic. Poate că de aceea s-a ajuns la situaţia în care un apartament la bloc, dintr-un cartier de la periferia Bucureştiului, să coste mai mult decît un apartament într-un imobil nou construit.

Pe de altă parte, nu există nici o unitate, nici o armonie a noilor ansambluri de locuinţe, de parcă ar fi fost proiectate pe calculator, fără a se ţine seama de ansamblul arhitectural.

Serviciile de urbanism ale oraşelor pare că nu există, arhitecţii primăriilor la fel. Iar noi nu putem decît să constatăm că oraşele noastre devin tot mai neprimitoare şi mai pestriţe.