Vînătoarea de oameni din stadioane

Atacul s-a soldat cu rănirea a peste 40 de oameni.

Violenţa pe stadioane, asociată adesea unor manifestări neonaziste, antisemite, rasiste şi xenofobe sunt la ordinea zilei nu doar în diviziile inferioare ale fotbalului german, ci şi dincolo de frontierele Republicii Federale. In Italia de pildă aceste fenomene afectează de o bună bucată de vreme chiar şi ligile profesioniste. In România lucrurile nu stau mult mai bine. Ce-i de făcut? Şi cum au rezolvat britanicii problema?

Campionatul mondial de fotbal din 2006 le-a dat sportivilor şi microbiştilor germani ocazia să transporte pretutindeni o imagine dintre cele mai faste. Germania cupei mondiale s-a dovedit una a patriotismului şi petrecerilor paşnice. Ajutaţi de autorităţi, suporterii civilizaţi i-au marginalizat implacabil pe ticăloşi, pe derbedei şi huligani.

Hooligans şi ultraşi fac legea

Intre timp imaginea s-a şifonat. Peisajul fotbalistic german s-a vădit a fi măcinat de aceleaşi tare care, la proporţii poate încă şi mai alarmante au zdruncinat recent Italia îndoliată de uciderea unui poliţist sicialian.

Excesele din Leipzig nu sunt din păcate izolate. Violenţele şi ieşirile antisemite, rasiste şi xenofobe ale unor fani înregimentaţi în clici neonaziste s-au înmulţit considerabil în ultima vreme şi au făcut reptate titluri de-o şchioapă în presă.

Nu altfel stau lucrurile în afara graniţelor germane şi îndeosebi în sudul şi sudestul Europei, în Italia, Franţa sau Grecia.

Probleme vechi, fără soluţii noi

Or, războiul din stadioane nu e un fenomen realmente nou. In urma transformării stadionului belgian Heysel în cavoul a zeci de suporteri italieni şi englezi, Consiliul Europei a adoptat o convenţie care condamnă violenţa de pe stadioane şi cere autorităţilor, cluburilor şi propietarilor stadioanelor să adopte măsurile necesare pentru împiedicarea repetării unor asemenea tragedii.

Au trecut de-atunci peste 20 de ani. Dar problema persistă, chiar dacă zvasticile, cocteilurile Molotov şi amestecul tipic de rasism şi violenţă mînjind sportul şi distrugînd sportivitatea nu afectează încă în Germania şi ligile profesioniste, ca în Italia, ci doar competiţiile situate la un nivel inferior.

Or, tocmai faptul că amplificarea investiţiilor, intensificarea dialogului cu suporterii cluburilor din prima şi a doua ligă şi sporirea măsurilor de securitate din arenele moderne, în care se practică blocarea sistematică a accesului huliganilor demonstrează că Europa nu se confruntă cu o chestiune insolubilă.

Suspendări de stadioane

In reacţie la scenele de vînătoare de oameni de la Leipzig, Federaţia Germană de Fotbal a început să pledeze în favoarea revocării de meciuri şi a derulării unor partide în faţa tribunelor goale. Ceea ce nu poate reprezenta o soluţie pe termen lung, ci doar un paleativ, devreme ce ar pedepsi cluburile mici, fără să le vină de hac, durabil, huliganilor.

Utilă e în schimb preluarea modelului englez. Cu ani în urmă violenţa debordantă de pe stadioanele britanice atinsese dimensiuni proverbiale şi părea să nu mai poată fi zăgăzuită în veci. In fapt, rezolvarea chestiunii s-a produs mai lesne decît s-ar fi putut crede. Şi-anume printr-o crîncenă politică de "toleranţă zero" faţă de bătăuşi fanatici, faţă de derbedei şi extremişti.