Vaclav Klaus şi Tratatul de la Lisabona

Liderul de la Praga a refuzat până în prezent să-şi aştearnă semnătura pe Tratatul de la Lisabona, deşi noua formulă de constituţie europeană a fost aprobată de ambele camere ale Parlamentului cehesc.

În consecinţă, după ieşirea din scenă a irlandezilor, care în al doilea referendum au aprobat tratatul, Klaus a devenit ţinta, protagonistul şi purtătorul tuturor privirilor, speranţelor, ameninţărilor şi temerilor europene.

Fiindcă de şeful statului ceh va depinde, în cele din urmă, ratificarea finală şi intrarea în vigoare a acestui Tratat ce propune modificarea din temelii a Uniunii Europene.

Într-adevăr, odată validat, Tratatul de la Lisabona ar schimba şi faţa, şi esenţa Europei. Uniunea Europeană s-ar preface dintr-o organizaţie economică şi comercială, într-una politică. Potrivit adepţilor Tratatului, restructurarea Uniunii e deopotrivă necesară şi stringentă, fiindcă altminteri, o Comunitate ajunsă la un număr de aproape 30 de state membre, n-ar mai putea fi condusă şi ar risca paralizia.

Vaclav Klaus, cel mai proeminent – dar nu şi singurul contestatar – al Tratatului, sperase într-un nou vot negativ al irlandezilor. Această nădejde i s-a spulberat. Klaus nu se mai poate baza nici pe un refuz al omologului său naţional-conservator de la Varşovia.

Singurul său aliat cu pondere politică a rămas şeful conservatorilor britanici, David Cameron, care i-a adresat o scrisoare, cerându-i liderului de la Praga să amâne semnarea tratatului până după viitoarele alegeri din Regatul Unit.

Fiindcă acest scrutin promite să dea un clar câştig de cauză forţelor de dreapta. Al căror lider a promis să organizeze un referendum pe tema Tratatului. În privinţa virtualului rezultat al unui astfel de plebiscit britanic opinia analiştilor politici este unanimă.

Proiectul constituţional european, eşuat iniţial în Franţa şi Olanda, simplificat şi rectificat ulterior şi supus apoi doar în Irlanda, în forma sa actuală unui verdict popular, ar eşua într-un referendum britanic.

Dar ce-i reproşează documentului euro-scepticii, al căror ultim purtător de cuvânt dotat cu influenţă politică autentică a rămas, pe continent, Vaclav Klaus?

Om politic de dreapta, Klaus e un fervent adept al economiei libere, de piaţă. În opinia lui, europeismul profesat de promotorii Tratatului de la Lisabona e, în esenţă, o doctrină neo-socialistă şi expresia unui romantism utopic elitist, anti-liberal, de care profită doar stânga, birocraţia de la Bruxelles, precum şi ţările mari ale UE, în detrimentul tăcutei majorităţii continentale.

Ca lider al unei ţări victimizate şi de nazişti şi de comunişti, preşedintele ceh se teme că, pusă pe făgaşul propus de Tratatul de la Lisabona, Comunitatea s-ar putea lesne transforma într-un soi de nouă Uniune Sovietică, Cehia devenind din nou victima marilor puteri. Klaus, un adversar vehement al ecologismului, pe care-l consideră un nou comunism, vrea o Europă a liberului schimb şi al cooperării dintre guverne naţionale suverane.

Dar poziţia sa riscă să devină intenabilă. Ultimul său atu e Curtea Constituţională cehă, care judecă în prezent două plângeri depuse împotriva tratatului. Dar odată petiţiile respinse, preşedintelui ceh, acuzat că-şi izolează mica ţară, îi va fi extrem de greu să-şi menţină refuzul.

Majoritatea analiştilor consideră că, de îndată ce se va vedea în corzile oprobriului public, la care l-au şi condamnat de altfel mass-media şi clasa politică vest-europeană, Klaus va sfârşi prin a ceda nervos.

Întrucât însă preşedintele ceh nu s-a temut niciodată să işte controverse, ţine mult la convingerile proprii, iar obiecţiile sale sunt de ordin principial deznodământul actualului conflict e cu totul incert.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu