Victimele colaterale ale reformei

Modificarea legii electorale a devenit obligatorie nu doar pentru că aplicarea ei a produs situaţii nefireşti şi greu de acceptat într-un sistem de competiţie deschisă, dar şi pentru că a fost declarată în anumite aspecte ale sale neconstituţională. Aşadar, la un moment dat, cînd zgomotele furiei publice se vor mai domoli, reforma electorală va reveni în prim plan. Victor Ponta a anunţat de altfel că partidul său propune adoptarea unui sistem mixt ca în Germania, iar preşedintele a reconfirmat că rămâne loial sistemului majoritar.

La drept vorbind în România, majoritatea politică, în orice compoziţie a sa, se desparte cu greu de proporţionalitate. Motivaţiile sunt diverse şi pretind o analiză specială. Dar nici măcar în rândurile aşa numiţilor băsescieni, majoritarismul nu mai este o preocupare reală. La ultimile întruniri ale simpatizanţilor PDL de la ISP, s-a discutat ultima dată nu despre sistemul majoritar, ci despre ceva cu totul nou şi aproape necunoscut în România: alegerile primare.

Grupul de militanţi băsescieni, oarecum marginali, dar aflaţi în plină şi îndrăzneaţă ofensivă sunt mai puţin preocupaţi de scena politică generală, cât de căile prin care ar putea prelua conducerea partidului. Or, alegerile primare înţelese după modelul practicilor americane, ar schimba completamente regula prin care vor fi selectaţi candidaţii în alegeri.

Aceşti reformatori radicali speră ca prin adoptarea practicilor electorale americane să împiedice ascensiunea unui Silviu sau Honorius Prigoană sau Mitică Dragomir care era pe punctul de a deveni candidat al PDL în 2008. Consilierul prezidenţial Cătălin Avramescu, care a denunţat atunci posibila candidatură a lui Mitică Dragomir este astăzi principalul promotor al ideii alegerilor primare.

De fapt preocuparea mai generală este cum să faci în aşa fel încât să prezinţi alegătorilor o ofertă cu totul nouă şi de o altă calitate. Într-un fel sau altul toţi aceia care se pronunţă pentru înnoirea partidului au aceeaşi preocupare, dar o exprimă în modalităţi diferite. Monica Macovei sau Cristian Preda vorbesc despre măsurarea riguroasă a integrităţii şi de separarea afacerilor de politică, noul val, încă slab definit, al creştin-democraţilor propune recuperarea valorilor creştine, filo-americanii, aşa cum am văzut, aspiră la un sistem de alegeri interne prealabile.

Dar ironia face ca aceste preocupări axate cu precădere pe calitatea „morală“ a candidaţilor să meargă mai curând în sensul dezideologizării partidelor şi a slăbirii componentei de „dreapta“, deşi ele sunt promovate de cercuri puternic ideologizate. PSD-ul condus de Victor Ponta deşi nu manifestă nici o preocupare morală (sau tocmai de aceea) şi deşi nu vehiculează idei, a reuşit deja să imprime grupării sale o mai clară orientare socialistă.

În sfârşit slăbiciunea fatală a acestor reformatori din partea dreaptă, provenind în marea lor majoritate din profesiuni intelectuale, este că nu vorbesc aceeaşi limbă şi că folosesc pur şi simplu bibliografii diferite. Este defectul clasic al modernizării româneşti care se face mereu cu faţa îndreptată către modelele de import, neglijându-se în cele din urmă o veritabilă dezbatere naţională.

În orice caz, pe scena politică largă proporţionalitatea nu are cu adevărat un rival serios. Este imposibil de spus dacă e bine sau rău. Majoritarismul nu decurgea din criterii măsurabile, ci din proiectul politic asumat subiectiv de a oferi României un sistem capabil să genereze guverne puternice şi stabile. Dar rezistenţele s-au dovedit foarte puternice şi am văzut în ultimii 5 ani de zile că tentativa preşedintelui Traian Băsescu de a destrucura sistemul actual de partide a avut mai curînd efecte negative.

O mare parte din fierberea politică actuală şi din înverşunarea antiprezidenţială este provocată de aceia care se consideră victime colaterale ale proiectului prezidenţial de reformă. De aceea se pune astăzi, cu toată gravitatea, întrebarea dacă nu cumva efortul de a impune majoritarismul nu produce daune mai grave decât conservarea sistemului actual.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu