Victor Boștinaru: Listele PSD și PNL trădează o slăbiciune sistemică

La sfârșit de mandat european, Victor Boștinaru se felicită că nu a rămas să facă politică acasă, unde găștile sfârșesc prost. El vorbește despre lista PSD, despre cine lipsește de acolo și despre decizii diplomatice.

România nu va avea în viitorul Parlament European oameni care să negocieze din prima zi politici externe, de securitate și apărare, este de părere eurodeputatul Victor Boștinaru. Într-un interviu acordat Deutsche Welle, la scurt timp după ce a anunțat că renunță să mai candideze pentru un nou mandat european, Boștinarul ia apărarea PSD, partidul care, la capătul a 12 ani petrecuți în legislativul comunitar, l-a îndepărtat din zona locurilor eligibile ale listei candidaților pentru alegerile din 26 mai.


Deutsche Welle: Ați renunțat în ultimul moment la o nouă candidatură pentru Parlamentul European. Ce v-a determinat? Și veți reuși, până la sfârșitul acestui mandat, să puneți capăt tuturor proiectelor pe care le aveați în derulare?

Victor Boștinaru: În momentul de față aș putea spune că da. A fost un gest de libertate pe care mi l-am permis și pe care-l meritam. Încerc să câștig ce poate fi câștigat ca viață de familie. E complicat să fii nomad 12 ani de zile. Voi rămâne în zona de politică externă și de securitate, în think tank-urile europene. În cei 12 ani nu am fost doar parte a statisticii Parlamentului European.

Domnul Ioan Mircea Pașcu, colegul alături de care ați lucrat în comisiile de securitate comunitară și politică externă, era destul de supărat după ce nu s-a mai regăsit pe lista candidaților PSD pentru Parlamentul European. Credeți că i s-a făcut o nedreptate?

Fiecare judecă pentru sine. Eu, luând o decizie personală, m-am exprimat în ce mă privește. Mâhnirea exprimată de Puiu Pașcu este legitimă și îndreptățită, ținând cont de câte lucruri a făcut pentru România și pentru PSD și de cât de importantă a fost expertiza sa în domenii cheie. Contează mai puțin țara din care vii, dacă cel care participă la construcție are resursă intelectuală și politică să devină un jucător. Acest lucru nu se întâmplă dintr-o dată. Or, în grupul său politic, Ioan Mircea Pașcu a fost un actor extrem de important.

Despre împrejurările în care a fost făcută lista sau de ce a fost pus sau nu Puiu Pașcu pe listă nu am cum să vă dau informații. Dar o țară care trimite delegații - și mă uit și la PNL și la PSD - care nu au nici o persoană capabilă din prima secundă să negocieze pe politică externă, securitate și apărare, în condițiile în care, ca să citez un politician britanic, țara noastră rămâne în aceeași locație periculoasă vecină Rusiei și pe mai departe, e pe minus și are o slăbiciune sistemică.

Mutarea Ambasadei: un gest riscant care consolidează relația cu SUA

Ați simți la vreun moment dat, în lunile din urmă, că anumite luări de poziții care nu sunt în concordanță cu cele ale Uniunii Europene au pus România într-o postură - haideți să nu spunem ingrată, dar izolată în familia europeană?

Dacă dumneavoastră vreți să faceți aluzie la relațiile cu Israelul și cu mutarea ambasadei, haideți să vorbim direct.

Da, acesta este subiectul concret. Mutarea ambasadei la Ierusalim - care este de fapt capitala Israelului.

Sunt nuanțe în funcție de grupurile politice și de delegațiile naționale. Recunosc acest lucru. România a avut dintotdeauna cu Israelul o relație pe care am numit-o „unică”. Nu doar interumană, politică și economică, ci și în ce privește dimensiunea de securitate. Așa a fost văzută și la prietenii israelieni, și la București, indiferent de regim. România și Uniunea Europeană trăiesc astăzi cel mai complex context de securitate, care merge până la riscuri de confruntare deschisă. Pentru problema de securitate a României, astăzi există o singură certitudine: Statele Unite ale Americii și NATO.

România trebuie să facă acele gesturi de politică externă care să-i garanteze securitatea națională în condiții de criză deschisă. Marea Neagră este astăzi cea mai complicată zonă din Uniunea Europeană. Avem exemplul exercițiului din Crimeea, care are ca țintă Deveselu.

Față de Uniunea Europeană ne-am asumat anumite angajamente de politică externă...

Există momente în care toate statele importante fac gesturi de politică externă care țin de un interes național superior. Și vă dau doar exemplul recent de la Paris, acolo unde președintele Franței, întâlnindu-se cu președintele Chinei, a invitat cancelarul Germaniei și președintele Comisiei Europene, nu și Președinția rotativă a Consiliului care, întâmplător, era România. Salut această întâlnire și consider că e foarte necesară, dar Bucureștiul nici măcar nu a fost tatonat față de o întâlnire cu China.

Aveți idee de ce?

Din motive care țin de cancelaria de la Paris sau și de la Berlin.

Nu ar fi cam neprotocolar să evite Președinția Consiliului Uniunii? Ar avea motive să încalce protocolul?

Evident nu ar avea. România este una dintre țările care a promovat și ar trebui să promoveze o relație pragmatică cu China. Dar eu doar iau act de un fapt. De aceea România trebuie să-și maximizeze acoperirea de securitate națională. Un gest curajos, mai puțin convenabil unei capitale sau alteia și care - nu exclud asta! - implică anumite riscuri, reușește să consolideze relația cu Statele Unite. Cine poate să contribuie în momentul acela dramatic în care țara mea ar putea să se confrunte (și nu e deloc metaforic) cu o criză de securitate?

Despre justiție și protocoale

Sunt voci care cer ca PSD să fie suspendat din familia socialiștilor europeni, la fel ca FIDESZ-ul ungar din PPE.

Sunteți doar al treilea care-mi adresează astăzi o întrebare pe această temă!

Înseamnă că este de actualitate.

Este de actualitate. Putem să convenim amândoi că este. Ideologic și programatic, domnul Viktor Orban a creat o adevărată doctrină iliberală. A schimbat complet Constituția și cadrul instituțional și legislativ în această direcție. A lansat atacuri fără precedent la adresa libertății presei și lumii academice. Or, discutăm despre similarități cu România? Nu am văzut Constituție modificată. Am văzut - și-l salut - un mecanism bilateral al Guvernului României și al Comsiei Europene care discută pe fiecare piesă legislativă pentru a se asigura că nu contravine unor norme și nu intră în coliziune cu valorile europene și asta trebuia de mult făcut.

După cât timp? Nu vi s-a părut că Guvernul României era într-o continuă negare? Discuția legată de Comisia de la Veneția, de GRECO, de Mecanismul de Verificare și Control a fost dusă de autoritățile de la București în direcția lui „nu ne mai trebuie”, „recomandările nu sunt obligatorii”, „ascultăm de Comisia de la Veneția, dar nu ținem cont”.

Așa pare. Sigur că așa pare. E o interpretare bine politizată, nu ascund, din variante care țin inclusiv de bătălia dintre PPE și S&D în România, dar și în altă parte. Până una alta, nu au fost puse în discuție constituționalismul, nici drepturile și libertățile fundamentale, în România. Dimpotrivă, târziu și cu jumătate de gură, Comisia Europeană a recunoscut existența protocoalelor care, trebuie să convenim amândoi, nu au cum să facă niciodată casă bună cu statul de drept. Comisia Europeană ar fi trebuit să fie prima care să-l denunțe.

Candidatul francez la funcția de Procuror-șef al viitorului Parchet European a spus, la audierile din Parlamentul European, care au fost publice, că el a folosit în soluționarea cauzelor pe care le-a instrumentat inclusiv documente obținute în baza unor protocoale încheiate, acolo, la el, în Franța, cu serviciile secrete!

Asta se întâmplă peste tot. Cu remarca, foarte importantă, că să folosești informația serviciilor secrete, inclusiv condițiile de confidențialitate, e una, dar să faci pe baza protocoalelor echipe mixte care să facă investigație, iar SRI-ul să transmită note CSM-ului... Care este baza constituțională juridică? Aceste fapte trebuie demantelate.

Protocoalele secrete sunt doar una dintre multele probleme cu care s-a confruntat în ultimii ani sistemul juridic din România - și chiar ”Spitzenkandidatul” partidului dumneavoastră, domnul Frans Timmermans, a atras deseori atenția asupra ce trebuie să îndrepte autoritățile de la București.

Evident. Doar că domnul Timmermans a spus în Parlamentul European că protocoalele secrete sunt inacceptabile și că trebuiesc investigate. Și acest lucru trebuie recunoscut, tocmai ca să prevenim și celelate derapaje.

”Găști și întâmplări de acasă au sfârșit adesea prost”

Ce o să faceți în continuare politic?

Voi rămâne în zona acestor think tank-uri. Dacă e să spun cu o discretă bucurie, faptul că m-am dus de la bun început în direcția aceasta a fost și șansa vieții mele de a nu fi fost implicat în găști și întâmplări de acasă, care adesea au sfârșit repede și adesea prost.

Rămâneți în PSD?

Evident. Eu am avut o anume opțiune ideologică venită din latura profesională - profesor de istorie. Sunt ceea ce sunt: un om de stânga și așa o să rămân până la capăt. Și sunt al naibii de mândru de chestia asta.

Puteați să vă depuneți carnetul și să renunțați la politică.

Există viață și după Parlament. Voi fi exterm de implicat în Republica Moldova și în Balcanii de Vest, unde sunt și relativ recunoscut de interlocuitorii mei, care mă consideră un actor util cauzei integrării Balcanilor de Vest. Rămân dedicat acestor proiecte.

Nu cochetați cu Pro România.

Nu. Nici vorbă. Dacă ar fi să fiu rău...

Fiți!

Dacă ar fi să fiu rău, ar însemna să-mi fie rușine de mine în momentul în care la bătrânețe mă duc într-un partid ca o cazarmă și ar trebui să îmi salut șefii cu mâna la chipiu.

Partid ca o cazarmă?

Dacă mă uit acolo, probabil sunt mulți oameni sub comandă și mie mi-a displăcut mereu treaba asta. Îmi place să am libertatea mea și nu o negociez.

Cei din Pro România au fost ani de zile în PSD. În funcții importante. A trecut destulă vreme fără să fie deconspirați în interiorul partidului.

Mulți ani de zile în care acești oameni și probabil alții pe care nu îi știm au dus-o foarte bine. La un moment se întâmplă ca o telecomandă să fie activată și unii subiecți să facă lucruri pe care nu le-au făcut înainte.

Și doamna Corina Crețu?

Nu. Corina Crețu cred că a dorit să își securizeze, după mandatul de comisar, un mandat de europarlamentar. Ceea ce este rezonabil din partea dânsei, acceptabil și firesc.

PSD nu ar fi putut să-i ofere o poziție eligibilă tocmai prin prisma experienței pe care o are dumneaei?

Am văzut la un moment dat anumite frustrări din partea Corinei. Nu am fost de față, eu neavând acces în sferele înalte de discuții dintre Corina și diverși lideri ai partidului meu. Am văzut-o în câteva rânduri frustrată și am înțeles-o. Și am și afirmat public că frustrarea asta va duce într-un final la acest gest.

Mai mult pe aceeaşi temă