Viitorul Rusiei şi preşedintele ei

Timp de trei ore şi jumătate Putin le-a vorbit ziariştilor ruşi şi străini. În cursul conferinţei sale de presă anuale şeful statului rus a rostit declaraţii între altele despre securitatea energetică a occidentului, despre asasinarea ziariştilor şi mai ales a Annei Politkovskaia, despre sistemul american antirachetă, despre succesiunea sa la cîrma statului rus şi cîte şi mai cîte.

Putin arată în continuare bine. Mult mai bine în orice caz decît predecesorii săi de la Kremlin. In plus, fostul kaghebist ştie că nu e cazul să rostească discursuri-somnifer de felul interminabilelor monoloage ale foştilor secretari generali ai PCUS, dacă vrea să ai aibă un impact cît decît pozitiv asupra opiniei publice occidentale.

Puterea preşedintelui Putin în context global

Or, în ultimii ani occidentalii şi nu doar ei s-au arătat tot mai iritaţi de amplele deficite democratice ale actualei Rusii postcomuniste. Pe de altă parte, Putin ştie bine că se află la apogeul puterii sale şi că ţara pe care o conduce e graţie bogăţiei sale în resurse energetice o putere ce nu poate fi neglijată. In plus, America şi preşedintele ei se află în defensivă şi traversează, din cauza Irakului şi a luptei antiteroriste o perioadă extrem de grea. Nu puţini consideră că SUA şi-ar fi pierdut rolul de far moral al lumii.

Or, chiar dacă aşa ar sta lucrurile, Putin, oricît de sigur de sine şi pe alocuri arogant ar fi, nu e în măsură să preia vreo partitură de model etic global, dacă n-ar fi decît pentru că Rusia continuă să fie marcată de frica de libertate şi democraţie, de corupţie şi asasinate plătite, cu substrat politic, sau economic.

Conferinţa de presă a abordat tot şi toate

In cursul conferinţei sale de presă, liderul de la Kremlin a încercat să risipească totuşi temerile provocate de ceea ce analiştii numesc sistemul Putin. Fostul kaghebist a vorbit despre tot şi despre toate, mai puţin despre uciderea la Londra, cu poloniu radioactiv, a acerbului său critic şi adversar care a fost Alexander Litvinenko.

Şi mai discret a rămas preşedintele Federaţiei Ruse cînd a fost întrebat cine-i va succeda la cîrmă. In context, omul forte de la Moscova s-a mulţumit să promită că scrutinul prezidenţial din primăvara viitoare va fi „liber, obiectiv şi democratic”. In schimb, şeful statului rus s-a înclinat spre stînga, susţinînd că important ar fi să se reducă imensul clivaj dintre bogaţi şi săraci, o poziţie neîndoielnic foarte populară în rîndul maselor populare din Rusia.

Putin a menţionat ideea unui "OPEC al gazelor"

In context, preşedintele a evidenţiat importanţa rezervelor de petrol şi gaze ale Rusiei, sugerînd utilitatea creării unui soi de cartel multinaţional al gazului metan de felul organizaţiei petroliere OPEC. Spre calmarea vestului, acest cartel, pe care Putin a refuzat să-l numească astfel, numindu-l „coordonare cu partenerii noştri iranieni” ar fi în măsură, potrivit lui, să garanteze aprovizionarea cu energie a occidentului.

Halal garanţie din partea unor regimuri cu tendinţe autoritare, dictatoriale sau totalitare precum cele de la Moscova şi Teheran. Fireşte, Putin a ţinut să respingă cu maximă vehemenţă reproşul potrivit căruia Rusia îşi foloseşte resursele energetice procedînd la şantaj politic.

Putin are răspunsul pentru toate

Pe de altă parte, pentru risipirea corul de condamnări recente ale regimului său, Putin şi-a manifestat îngrijorarea în legătură cu înmulţirea crimelor cărora le cad ziarişti de felul Annei Politkovskaia.

In fine, liderul de la Kremlin n-a scăpat ocazia de la aplica o scatoalcă rivalilor săi de peste ocean. Moscova pretinde că ar avea ac de cojocul sistemului american antirachetă. „Bineînţeles că suntem obligaţi să ne gîndim la securitatea noastră, iar toate replicile noastre vor fi în cel mai înalt grad eficiente”, a afirmat Putin textual.

Potrivit lui, Rusia ar dispune încă de pe acum de un răspuns la provocarea americană. Mai mult decît, Moscova „îşi va elabora o nouă generaţie de rachete, în raport cu care staţionarea sistemului antibalistic american” ar deveni inutil. Cîtă credibilitate au toate aceste afirmaţii e altă chestiune.