Virusul autocraţiei face ravagii

Va lua întreaga Turcie foc? se întreabă pe bună dreptate unele ziare occidentale după excesiva violenţă cu care premierul Erdogan a reprimat deunăzi demonstraţiile, amăgind în prealabil opinia publică cu promisiunea unui dialog paşnic cu adversarii săi care solicită debarcarea lui de la conducerea guvernului de la Ankara. Opozanţi pe care i-a etichetat vandali, terorişti, golani, notează FRANKFURTER RUNDSCHAU.

Or, injuriile la adresa celor care au alte convingeri politice decît cele ale potentaţilor fac parte din vocabularul uzual al autocraţiei, amintindu-ne şi de etichetele pe care ex-preşedintele României, Ion Iliescu le aplica demonstranţilor din Piaţa Universităţii cu ani buni în urmă.

Că democraţia nu are o îndelungată tradiţie istorică în Turcia şi că tînăra ei plantă riscă să fie acum călcată în picioare o dovedeşte şi actualul comportament al premierului căruia i s-a urcat la cap succesul economic al Turciei, crede MINDENER TAGEBLATT. Sub ochii unei consternate opinii publice interne şi internaţionale, Erdogan se metamorfozează întru-un sultan ce nu admite şi nici nu este măcar dispus să asculte păreri contrarii, observă MÄRKISCHE ODERZEITUNG. Că Erdogan nutreşte idealuri conservatoare nu constituie o problemă. Grav este că el vrea să impună cu forţa întregii societăţi, normele restrictive ale unui conservatorism retrograd, scrie DE MORGEN. Deşi reacţiile lui Erdogan îi înspăimîntă pe nu puţini, totuşi Turcia nu-i stă la picioare, constată DE TELGRAAF.

Deşi premierul turc nu este nici un Muammar Gaddafi, nici un Hosni Mubarak, el nu a tras nici un fel de învăţăminte din lecţia aşa numitei primăveri arabe, scrie DER KURIER. Ziarul austriac întrevede în Erdogan un perdant, fiindcă un premier care se comportă ca un „Rambo” va fi izolat internaţional. De asemenea, nu poate fi neglijat nici riscul ca întreaga Turcie să aibă de pierdut în urma actualului conflict. Care, deşi este frecvent comparat cu revoluţiile arabe, are totuşi două particularităţi distincte, deduce LA CROIX. Pe de-o parte, insidios dar sigur, partidul de guvernămînt AKP erodează fundamentele laicităţii conferind islamului un statut din ce în ce mai privilegiat, fără a respecta însă libertatea celorlalte confesiuni religioase din Turcia. Pe de altă parte, Erdogan şi-a arogat cu tot mai multă aroganţă şi vehemenţă puterea într-un stil ce aminteşte de cel al preşedintelui rus Vladimir Putin. Aceste două tendinţe i-au scos pe cetăţenii turci în stradă, în marile oraşe, animaţi de dorinţa de a-şi manifesta convingerile politice, de a apăra separarea puterilor în stat şi valorile democraţiei conchide ziarul francez citat.

Cine mai poate însă apăra sfera privată a vieţii oricărui cetăţean de rînd? Este întrebarea care se ridică tot mai stringent după ce dimensiunile interceptării de către serviciile americane secrete a comunicaţiilor în internet şi telefonie, fixă sau mobilă,au fost date la iveală. LE MONDE se teme că şi asupra Europei se va abate furia lui Big Brother reducînd la minimum sfera vieţii particulare a acestora.

Nule sunt la ora actuală posibilităţile cetăţenilor eleni de a mai recepta emisiunile postului public de radio şi televiziune ERT după ce, scrie EL MUNDO, autorităţile de la Atena, urmînd un model spaniol, au decis închiderea acestuia. Motivul? Prea mulţi salariaţi, producţii prea scumpe, audienţă prea mică. Guvernul de la Atena intenţionează să reînfiinţeze însă acest post, într-o variantă miniaturizată. Protestele elenilor au fost pe măsura acestui pas radical, comparat cu o adevărată lovitură de stat, scrie DIE PRESSE.

O lovitură ar putea da edificiului monetar Euro tocmai magistraţii Curţii Constituţionale de la Karlsruhe dacă se va confirma că măsurile adoptate de Banca Centrală Europeană şi de UE au depăşit prerogativele care i-au fost încredinţate de către Germania, în cadrul programului de slavare al mondei comune. Tema îşi află un ecou în presa de azi, alăturîndu-se recurentei, majorei şi din nefericire gravei problematici a efectelor catastrofalelor inundaţii abătute asupra unor ţinuturi întinse ale Germaniei. Pierderile nu au fost încă estimate complet dar se presupune deja că ele se ridică la sume astronomice, lipsite de precedent.