"Vorbe dulci": Ce le scriau Beethoven și alții iubitelor lor

"Vai Doamne - atât de aproape! Atât de departe! Îmi vine să plâng de dorul tău", îi scria Beethoven în anul 1812 "iubitei sale imortale", a cărei identitate a rămas tainică până astăzi. Altădată i-a scris: "Ce viață!!!! Așa!!!! Fără tine. M-am decis să rătăcesc în depărtări până când voi putea zbura în brațele tale."

Când oamenii sunt îndrăgostiți, cei mai mulți vor de regulă una și bună: să fie împreună cu persoana iubită. De-a lungul secolelor nimic nu s-a schimbat în această privință. Dar în veme ce astăzi romantismul este câteodată cam pe fugă, iar unii se mulțumesc să trimită iubitului sau iubitei doar câte un emoji pe WhatsApp, odinioară se scriau emoționante scrisorele de amor.

"Vizite sufletești" frecvente

Astfel, Beethoven nu a compus doar lucrări muzicale nepieritoare, ci și răvașe cu vorbe meșteșugite, care înfioară și astăzi orice inimă de femeie. Rânduri sentimentale adresate iubitei nepieritoare. Dar, spre deosebire de îndrăgostiții de astăzi, el trebuia să aștepte nerăbdător până când poștalionul ducea scrisoarea la destinație. Aceasta putea dura multe zile în șir, și tot atât de multe zile treceau până când îi sosea răspunsul. Uriașul compozitor a scris iubitei sale că îi "vine să plângă" la gândul că ea va primi scrisoarea sa "abia sâmbătă, probabil."

Scrisorile de dragoste erau denumite "vizite sufletești" în perioada lor de apogeu, în secolele XVIII și XIX. Trebuie să recunoaștem că Beethoven nu a fericit o singură femeie cu vizitele sale sufletești. Compozitorul a fost fascinat de inefabilul feminin, fiind, după cum mărturisea prietenul său de tinerețe, Franz Gerhard Wegeler, "mereu în relații de amor" cu câte o femeie. Dar asta nu știrbește cu nimic poezia din scrisorile sale. Beethoven a fost un mare crai.

Ani în șir marea iubire platonică a lui Goethe: Contesa Charlotte von Stein

Și Johann Wolfgang von Goethe a fost nu doar o dată îndrăgostit de-a lungul vieții sale. Numai lui Charlotte von Stein, cu șapte ani mai mare decât el, damă de curte la palatul regelui Saxoniei, i-a scris nu mai puțin de 1700 de scrisori și "bilețele". Într-unul din acestea se poate citi: "Cuvintele dulci cu care mă răsfeți – ah! Mai mult nici că-mi doresc. Citesc și felu-ți caracteristic de a rosti cuvintele prin care mi-ai turnat încetișor în suflet odoare de mare preț."

Atât Goethe cât și Charlotte von Stein au trăit la Weimar. Adesea își scriau și de câte două sau trei ori pe zi. Dar contesa era căsătorită. De aceea pasiunea lui Goethe de timp îndelungat a fost probabil de natură platonică.

Scrisorile lui Goethe către "comoara casei"  

Relația s-a răcit când Goethe a plecat în Italia. În 1788, când s-a întors din călătorie, a început o relație cu Christiane Vulpius, o femeie de condiție modestă. Din călătoriile sale i-a trimis mereu scrisori "comoarei casei" sale. "Unica mea dorință ar fi, dacă s-ar putea, să fii aici. Vrem să păstrăm iubirea noastră, aceasta este încă ceea ce e cel mai bun pe lume, iar atunci când suntem iarăși împreună ne spunem frecvent cât de frumos e că ne suntem credincioși unul altuia."

Principele poeziei germane a recunoscut de asemenea că suferă de gelozie. "Să mă menții în dragostea ta! Căci sunt câteodată gelos în gândurile mele și îmi închipui că ți-ar putea place un alt bărbat. Găsesc că mulți bărbați sunt mai frumoși și mai plăcuți decât mine. Dar tu nu trebuie să vezi asta. Tu trebuie să găsești că eu sunt cel mai bun fiindcă te iubesc teribil și nu-mi place nimic în afară de tine. Te visez adesea, tot felul de lucruri confuze, dar mereu visez că ne iubim. Și așa va și rămâne." 

Christiane Vulpius l-a iubit și ea pe Goethe, căruia i-a trimis la rândul ei multe scrisori. "Primul meu gând azi dimineață a fost că voi primi o scrisoare de la tine, dar de această dată speranța mea a fost zadarnică. Dar seara ultimul meu gând se îndreaptă către tine, iar dimineața cel dintâi. Astăzi așa simt, că nu mai rezist în continuare fără tine."

Separați de destin

Posterității i-au rămas și scrisori ale filozofului francez Voltaire, care s-a îndrăgostit de nepoata sa Marie-Louise Denis. În 1745 i-a scris de la curtea regală din Versailles: "Sunt...foarte nefericit fiindcă nu pot trăi împreună cu Dumneavoastră în pace și tihnă, undeva departe de regi, curteni și candelabre. Dar ce soartă e asta, să fim despărțiți continuu unul de altul! Să ne fie dor unuia de altul fără să ne putem vedea!"

Extrem de înduioșătoare este scrisoarea pe care autorul de scandal Oscar Wilde i-a scris-o din spitalul de nebuni, în 1895, iubitului său Lord Douglas, pe care-l alinta "Bosie". Wilde era internat acolo fiindcă avusese raporturi cu prostituate de sex masculin. Homosexualitatea era privită în societatea britanică victoriană și conservatoare ca o crimă respingătoare. "Nu fi trist, fii mai degrabă fericit că ai umplut cu iubire nemuritoare sufletul unui bărbat care acum plânge în iad dar care poartă cerul în inima sa."

"Karlchen" și dragostea pentru proletariat

Nu sună la fel de patetic toate scrisorile de dragoste ale unor cupluri celebre. De exemplu, Jenny von Westfalen, o femeie rezolută, fiica unui ministru prusac, îi scria viitorului ei soț: "Fii iubit bărbățel al inimii mele, dacă te-ai afla acum aici lângă mine, dragă Karlchen, ai întâlni multă receptivitate în bărbăția ta." Iar dragul Karlchen, nimeni altul decât Karl Marx, i-a răspuns: "Te sărut din creștet până în tălpi. Nu dragostea pentru proletariat, ci dragostea pentru tine îl retransformă pe un bărbat într-un bărbat."

Nelson Mandela a petrecut mulți ani în închisoare, departe de dragostea sa

Un cuplu celebru de îndrăgostiți din secolul XX a fost alcătuit din Winnie și Nelson Mandela, care au luptat împotriva regimului de Apartheid din țara lor, Africa de Sud. Din închisoare, Nelson Mandela îi scria soției sale, în 1969: "Comoara mea, una din cele mai valoroase lucruri pe care le posed aici este prima scrisoare, pe care mi-ai scris-o pe 20 decembrie 1962, imediat după ce am fost condamnat. În ultimii șase ani și jumătate am tot recitit-o, iar sentimentele exprimate în ea sunt atât de minunate și de proaspete ca și în ziua în care mi-a fost înmânată."

Mulți ani mai târziu, această dragoste avea să eșueze, dar în anii în care au fost despărțiți silit, veștile pe care și le-au trimis reciproc i-au unit și mai tare pe cei doi. Poate că la fel le va merge și unora dintre îndrăgostiții de azi din timpul crizei provocate de coronavirus, până când se vor putea iarăși strânge în brațe. Sau, pentru a o spune cu cuvintele lui Beethoven: "Veșnic al tău, veșnic a mea, veșnic noi."