Votul prin corespondeţă are astăzi şanse sporite

Deputata PNL, Alina Gorghiu, a reluat un subiect de o importanţă excepţională: votul prin corespondenţă sau votul electronic. Atunci când aproximativ 15% din cetăţenii cu drept de vot se găsesc în străinătate, este firesc ca aceştia să aibă posibilitatea reală de a vota de acolo de unde se află. Un drept teoretic, dar inaplicabil în practică nu este un drept real. După fiecare rând de alegeri am auzit plângerile cetăţenilor români aflaţi în diferire ţări ale lumii care ar fi dorit să voteze, dar le-ar fi fost mult prea greu să parcurgă sute sau mii de kilometri până la secţia de votare.

Acum este (sau pare cel puţin) un moment prielnic pentru reluarea unui subiect lansat de fostul ministru de externe Teodor Baconschi, care a şi înaintat un proiect de lege în acest sens. Ambianţa politică otrăvită încărcată de temeri şi acuzaţii de fraudă a părut să împiedice în anii trecuţi adoptarea unui proiect atât de necesar, deşi Guvernul dacă avea voinţa necesară ar fi putut depăşi obiecţiile opoziţiei.

Proiectul lui Teodor Baconschi propunea un sistem de vot prin corespondenţă adresat românilor cu reşedinţa în străinătate. Alegătorii care ar fi dorit să voteze ar fi urmat să se înscrie în prealabil într-un registru administrat de MAE. Faptul că listele votanţilor din străinătate erau administrate de Externe era într-adevăr un punct contestabil. Alegerile ar trebui admnistrate unitar de aceeaşi autoritate. De asemenea votul acesta ar trebui extins automat pentru toţi cetăţenii care ar dori să beneficieze de avantajele sale, căci altfel ar crea o discriminare nejustificabilă.

E adevărat că, în prealabil, ar trebui rezolvată o problemă, pe care, dacă o privim cu atenţie, descoperim poate şi motivele pentru care proiectul a fost abandonat. În România listele electorale sunt alcătuite de Ministerul de Interne, or, un vot prin corespondeţă cu străinătatea ar pretinde tehnic ca alegătorii potenţiali să-şi semnaleze prezenţa. Iată un motiv ascuns cât se poate de serios pentru care guvernarea anterioară (care părea că are motive să spere în voturile din afara ţării) a abandonat în cele din urmă proiectul. În primă instanţă votanţii s-ar fi înscris voluntar declarându-şi reşedinţa legală. Dar probabil că nu toţi aveau o reşedinţă legală şi în cele din urmă numărul potenţialilor alegători ar fi scăzut. Evident nici toţi aceia cu reşedinţă legală nu şi-ar fi declarat neapărat intenţia de a vota.

Problema era serioasă căci dacă listele votanţilor din străinătate s-ar fi alcătuit prin declaraţie voluntară, aceeaşi regulă ar fi trebuit aplicată şi în ţară. Cu alte cuvinte ar fi trebuit să fie instituită o regulă nouă: listele electorale nu mai sunt preluate automat de la Interne, ci sunt alcătuite prin înscriere voluntară. Evident din acel moment şi cvorumul la referendum ar fi fost cu totul altul, căci s-ar fi calculat 50% din listele alcătuite prin înscriere voluntară.

Astăzi însă aceste dificultăţi sunt, poate, depăşite şi de aceea proiectul votului prin corespondenţă ar putea avea şanse sporite.