Zapatero şi problemele noului mandat

Spaniolii spun "continuăm" şi este bine aşa. Majoritatea alegătorilor a înţeles că, pentru modernizarea ţării şi a societăţii, planul vechiului şi noului Prim-Ministru Zapatero nu poate fi evitat.

Chiar şi fără a fi un simpatizant al socialiştilor, este imposibil să nu observi vântul schimbării început o dată cu instalarea, aproape întâmplătoare, a lui Zapatero în fruntea Cabinetului de la Madrid. Şi-a îndeplinit promisiunile electorale şi a dovedit oamenilor cum societatea tradiţionalistă şi imobilă poate fi demontată şi reinventată.

Cel puţin la fel de important - probabil decisiv pentru confirmarea în funcţie - este şi noul stil pe care Zapatero l-a introdus în viaţa politică. A mizat pe dialogul constructiv şi direct. A demonstrat că aversiunile politice nu înseamnă automat războaie personale. Misiunea grea într-o ţară în care tocmai bipolaritatea scenei politice generează dispute aprige.

Zapatero - un lider credibil

Sigur, socialistul în vârstă de 47 de ani dispune de un puternic instinct al puterii pe care îl prezintă însă într-un mod uşor digerabil la nivelul electoratului. Avantajul lui Zapatero a fost de la bun început credibilitatea lui - un factor complet absent în guvernele conservative spaniole din ultimii ani.

Argumentele succesului lui Zapatero se regăsesc în politica internă şi cea socială. La nivel de relaţii externe nu excelează, iar politica economică este pe mâini bune, sub conducerea lui Pedro Solbes, neangajat politic. Economia spaniolă slăbită va fi cu siguranţă un subiect de dezbatere în lunile ce urmează.

De această dată electoratul l-a crezut pe Zapatero când a spus că dispune de idei şi mijloace pentru combaterea crizei. Dar, dacă preţurile şi rata şomajului continuă să crească, atunci socialistul nu va fi scutit de probleme. Temele sunt sensibile, la fel ca şi negocierile cu gruparea separatistă ETA.

Electoratul îi cere lui Zapatero soluţii, iar el are la dispoziţie un nou mandat pentru a nu dezamăgi.