Ziua Unităţii Germane: fragmente din zid în capetele oamenilor

Din 1961 şi până în 1989, germanii din RDG au fost literalmente îngrădiţi, ţinuţi prizonieri pe tărâmul fostei zone de ocupaţie sovietice, instituită la finele ultimei conflagraţii mondiale. Fuga peste graniţă era aproape imposibilă. În RDG se clădea şi trăia socialismul, dar la finele anilor 80, experimentul a intrat în colaps.

În 1989, când s-a deschis graniţa între cele două părţi ale Germaniei, mulţimi de estgermani s-au deplasat în RFG pentru a gusta din noua libertate. S-au dus să călătorească şi să-şi cumpere lucrurile la care râvneau, de negăsit în comerţul socialist. La scurt timp după aceea, îmbrăcămintea tipic estgermană a dispărut din peisaj; un fost RDG-ist nu mai putea fi deosebit de un RFG-ist după aparenţe. Deosebirile au rămas însă până astăzi, la fel şi prejudecăţile, dar numai în capetele unora din oameni.

Prejudecăţile estgermanilor

"Cei din vestul Germaniei sunt aroganţi, aleargă numai după bani, sunt superficiali şi birocratici". Aşa rezumă Thomas Petersen, expert în cadrul Institutului de studii sociologice Allensbach, ceea ce gândesc şi astăzi mulţi estgermani despre fraţii lor din vest. De asemenea, potrivit unui studiu reprezentativ făcut de acel institut în anul 2012, estgermanii sunt mai neîncrezători în cei din vest decât viceversa. În plus, Institutul de studii demoscopice Forsa a descoperit că germanii din est şi vest nu cred că aparţin aceluiaşi popor.

Oamenii din estul Germaniei se simt chiar cetăţeni de categoria a doua, explică Andreas Zick, profesor de sociologie la Universitatea din Bielefeld. Mulţi estgermani sunt de părere că situaţia din est, condiţiile de trai de acolo sunt discriminatorii. Chiar dacă aproape toate drumurile, străzile şi edificiile din fosta RDG au fost renovate între timp iar infrastructura a fost modernizată, salariile sunt cu 20 la sută mai mici decât în vestul Germaniei, iar pensiile cu 10 la sută.

Din punctul de vedere al economiştilor, situaţia se explică prin felul firmelor prezente în estul Germaniei. Cu precădere, sunt furnizori de subansamble pentru întreprinderile din vest. Sedii centrale ale firmelor mari, cu funcţii de conducere bine remunerate lipsesc aproape cu desăvârşire. Iar sutele de miliarde de euro de care estul a beneficiat sub formă de subvenţii în ultimii mai bine de 20 de ani, nu au putut schimba această evoluţie. "De aceea, dezamăgirea este mare în est", subliniază sociologul Zick.

Prejudecăţile vestgermanilor

Şi în vestul Germaniei mai există clişee legate de foştii locuitori ai RDG. Potrivit studiilor efectuate de institute sociologice renumite, germanii din vest îi consideră pe fraţii lor din est nemulţumiţi, bănuitori şi fricoşi. În plus, cei mai mulţi germani din vest doresc o cât mai rapidă desfiinţare a taxei de solidaritate, prin care a fost finanţată reconstrucţia estului Germaniei. Şi asta în condiţiile în care toţi germanii plătesc această taxă, nu numai cei din vest.

Totuşi, deplina integrare a germanilor este doar o chestiune de timp. "A doua şi a treia generaţie după reunificare este mult mai optimistă, apreciind că există egalitate între est şi vest", susţine sociologul Zick. Iar Thomas Petersen constată că numărul celor care văd mai multe deosebiri decât asemănări între est şi vest a scăzut continuu în decursul ultimilor ani.

Între timp există în Germania tineri adulţi care nu au mai apucat Germania divizată şi nu au văzut cu ochii lor zidul din Berlin. Pentru ei data de 3 octombrie, când se serbează Ziua Unităţii Germane este cu siguranţă prilej de bucurie.