1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Acordul Schengen şi combaterea imigraţiei ilegale

25 martie 2010

Deschiderea graniţelor şi dreptul de a călători liber în spaţiul Schengen dă bătăi de cap activiştilor care luptă împotriva traficului de carne vie.

https://p.dw.com/p/MbqL
Imagine: picture-alliance/ dpa

De mai bine de douăzeci de ani, Patsy Sörensen se ocupă de persoanele care au căzut victime traficului de carne vie şi le ajută să evadeze dintr-o viaţă supusă sărăciei şi abuzului.

Patsy povesteşte că traficanţii ajung în Uniunea Europeană graţie vizelor pentru 3 luni, însă îşi falsifică documentele pentru a-şi putea continua operaţiunile. Ea susţine de asemenea că traficanţii abuzează de privilegiul dreptului de şedere, fără a le fi teamă că vor fi prinşi în flagrant. Conform lui Patsy Sorensen:

''Oamenii ajung într-una din zonele din spaţiul Schengen cu acte în regulă, de obicei cu permis de muncă, sau ca studenţi. Însă mai nou, aceşti criminali vor putea călători după bunul lor plac în acest spaţiu, fără a putea fi controlaţi, pentru că în Schengen nu există graniţe''.

Sorensen conduce organizaţia non-guvernamentală ''Payoke'', cu sediul la Antwerpen, în Belgia. Acolo găsesc sprijin moral multe persoane care au fost abuzate sexual, şi care au reuşit să scape din ghearele reţelelor de traficanţi: fie că este vorba de copii, femei şi bărbaţi, toţi se bucură de un acoperiş la ''Payoke''.

Cu toate acestea, teama că atacurile traficanţilor s-ar putea îndrepta împotriva familiilor victimelor este mai puternică decât sentimentul de siguranţă oferit de Patsy Sorensen. Din nefericire, multe victime se întorc la cei care s-au folosit de ele. În alte cazuri, persoanele traficate sunt răpite din nou de aceleaşi reţele de traficanţi.

Numai o mică parte din cei care calcă pragul organizaţiei ''Payoke'' ajung să rămână acolo şi să primească ajutorul de care au nevoie pentru a se stabili legal în Belgia. Acest procedeu este însă deosebit de anevoios şi poate dura pâna la trei ani.

Traficanţii de carne vie îşi selectează victimele din ţări diverse: China, Nigeria, dar şi din estul Europei. Patsy Sorensen susţine că victimele sunt în majoritate femei, pe care le salvează din beciurile unor localuri, unde sunt ţinute prizoniere poate cu lunile. Nici România nu a scăpat din vizorul traficanţilor:

''Avem în continuare victime cu cetăţenie română sau bulgară, iar aceste state fac parte acum din Uniunea Europeană. Numărul victimelor care provin din Asia este de asemenea în creştere, ceea ce poate însemna că ne confruntăm cu o nouă tendinţă'', a mărturisit directoarea organizaţiei ''Payoke''.

Infografik Karte Schengengebiet Schengen Area Englisch
Evoluţia Spaţiului Schengen, din 1995 în 2010

Potrivit Comisiei Europeane colaborarea operaţională la frontiere este în proces de îmbunătăţire, în ciuda numărului alarmant de abuzuri. Comisia plănuieşte să acorde mai mult ajutor agenţiei Frontex, care asigură securitatea la graniţele externe ale Uniunii.

Ţările din spaţiul Schengen au promis, de asemenea, că vor pune la dispoziţia Comisiei informaţii cu privirea la statutul rezidenţial al persoanelor care-şi prelungesc dreptul de şedere. Oficialităţile de la Bruxelles pledează pentru stricta monitorizare a recidiviştilor.

Însă Patsy Sorensen este de părere că se poate face mai mult, întrucât traficanţii găsesc mereu noi modalităţi de a reveni pe teritoriul european:

''Am văzut mulţi oameni care au fost expulzaţi din Belgia pentru că aveau cazierul pătat, dar au reuşit să revină cu ajutorul altor documente, iar acum, iată-i din nou aici, cu altă identitate, cu un nou paşaport''.

Ceea ce înseamnă că baza de date nu funcţionează aşa cum ar trebui. Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri urgente pentru a îmbunătăţi cooperarea la graniţe. În caz contrar combaterea traficului de carne vie nu va avea nicio şansă de izbândă.

Autor: Georgiana Macovei/ Nina-Maria Potts
Redactor: Petre M. Iancu