Relaxare la Washington după acordurile convenite la Bruxelles

Criza nu a trecut. Primii paşi, conveniţi miercuri spre joi la Bruxelles, împing, însă, lucrurile pe un făgaş pozitiv, crede Jacob Kirkegaard, de la Institutul Peterson pentru Ştiinţe Economice din New York, argumentând: riscul unui faliment necontrolat al Greciei începe să dispară, la fel şi cel al prăbuşirii vreuneia dintre marile bănci europene.

"Astfel", completează Kirkegaard, "s-au redus şi ameninţările asupra economiei americane".

Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, poate răsufla uşurat: într-un final, liderii politici de pe celălalt mal al Atlanticului chiar au fost în stare să asambleze ceva semănând a strategie: "Am văzut că statele zonei euro şi toate ţările europene îşi asumă responsabilităţile funcţionării proiectului comunitar, în ciuda tuturor dificultăţilor - şi că vor să se asigure că acesta merge mai departe", a comentat şeful Casei Albe, vorbind după întrevederea cu premierul Cehiei, Petr Necas, pe care îl primise la sediul Preşedinţiei americane.

Administraţia de la Washington speră ca angajamentele convenite şi asumate de liderii europeni la Bruxelles să fie puse "integral şi decisiv" în practică. Dar, a adăugat Obama, "am încredere în conducătorii europeni şi sunt convins că lucrurile aşa se vor întâmpla".

O Europă slabă, o Europă fără creştere economică pune în pericol şansele Statelor Unite de a crea noi locuri de muncă, subiect care va cântări greu în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor, de dincolo de Ocean.

Fiecare mal al Atlanticului cu criza lui

În opinia lui Sebastian Mallaby, analist economic la Council on Foreign Relations, actuala criză a datoriilor europene nu poate fi considerată o prelungire a crizei financiare din Statele Unite.

Economistul american vede, mai degrabă, erori de design în proiectul monedei unice europene: politica monetară nu s-a potrivit tuturor statelor; a fost prea relaxată pentru ţările cu creştere rapidă şi predispuse la inflaţie, le-a spus Mallaby jurnaliştilor cărora le-a oferit o conferinţă de presă telefonică.

Nu de aceeaşi părere este Benn Steil, coleg cu Mallaby: bula imobiliară americană a afectat puternic slăbiciunile pieţei financiare europene, mult prea dependentă de bănci - şi care, la rândul lor, depind prea mult de politicile şi acţiunile financiare ale statelor.

Situaţia este alta în spaţiul american, a completat Steil, sugerând că pieţele de acolo au parte de mai mulţi contributori la echilibrul financiar-bancar.

Comparaţiile dintre cei doi actori occidentali - Statele Unite şi Uniunea Europeană - nu sunt neapărat corecte, dat fiind că pe malul drept al Atlanticului nu există un minister unic de finanţe, aminteşte, însă, Kirkegaard.

Pe de altă parte, Mallaby atrage atenţia că nici măcar Statele Unite nu mai au căderea morală de a poza în atoateştiutoare: "Am avut criza financiară, avem criza datoriilor şi nu reuşim să ne stabilizăm politicile financiare" - atâta, doar, că la Washington domneşte un ciudat armistiţiu. Una peste alta, spre deosebire de trecut, europenii nu se mai pot baza pe americani.

Autor: Christina Bergmann (Washington) / Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu