Între euforie şi realism

„La momentul în care George Washington a fost ales, pe 4.februarie 1789, în unanimitate, primul preşedinte al SUA, el înfăptuise deja lucruri măreţe pentru tânăra naţiune. Fusese comandant suprem al armatei Continental Army în războiul de Independenţă din 1775-1783 şi prezidase Convenţia Constituţională a SUA de la Philadelphia, care a deschis calea către o democraţie republicană”, scrie la Berlin cotidianul Die Welt, continuând : „La momentul în care, pe 20.ianuarie 2009, Barack Obama va depune jurământul în calitate de cel de-al 44-lea preşedinte american, el va avea vârsta de 47 de ani iar cariera sa politică va număra abia patru ani în funcţia de senator al statului Illinois. Cu toate acestea”, adaugă editorialistul, „şi mandatul său va fi unul istoric, indiferent de bilanţul ulterior al succeselor sau insucceselor sale. Primul preşedinte afro-american al SUA, la 146 de ani după abolirea sclaviei de către Abraham Lincoln şi 40 de ani după uciderea predicatorului de culoare Martin Luther King la Memphis”.

„Cine nu este emoţionat, măcar puţin, nu are suflet”, continuă elogiul faţă de măreţia acestui eveniment alt cotidian din capitala federală, Der Tagesspiegel. „S-a împlinit un vis. Visul egalităţii oamenilor, indiferent de origine, de culoarea pielii, sau de poziţia socială. Schimbarea pe care Obama a promis-o lumii întregi s-a produs deja”.

„Prin alegerea lui Barack Obama”, analizează cotidianul Lübecker Nachrichten amploarea schimbării care a început să transforme America, „alegătorii au realizat – aproape colateral – mult mai mult decât simplul fapt de a fi pus capăt erei Bush. Ei au demonstrat că până şi rasismul, cea mai rezistentă otravă, a putut fi învinsă. (…) America a reuşit din nou să ne surprindă. (…) Epoca americană continuă”, constată cu optimism cotidianul din Lübeck.

În acest context, ziarul Neues Deutschland din Berlin lansează un apel la precauţie : „Barack Obama a declarat într-un discurs impresionant la începutul campaniei sale electorale că ‚problema rasială’ este un ‚păcat originar’ al naţiunii americane‚ care încă n-a putut fi eradicat’. El nu-şi va face iluzii că această problemă s-a rezolvat odată cu alegerea sa ca primul preşedinte de culoare, ci va şti că va întâmpina şi în continuare rezistenţă şi ostilitate”.

Cotidianul conservator Die Welt constată însă, în mod contrar, că „spre deosebire de previziunile observatorilor, culoarea pielii a contribuit mult mai puţin la rezultatul alegerilor. Obama este un cetăţean de culoare, cu un curriculum vitae de un alb imaculat – un american. Poate că Barack Obama ne permite să aruncăm o privire în viitor, mai precis în anul 2038. Deoarece prognozele demografice prevăd că în acest an populaţia majoritară în SUA nu va mai fi albă”, atrage atenţia Die Welt.

Aceeaşi idee este exprimată şi în ziarul Rhein-Zeitung din Koblenz: „Obama a deschis calea nu doar pentru afro-americani ci şi pentru latini, asiatici, pentru toate minorităţile ale căror fizionomii lipsesc încă de pe bancnotele dolarilor. El este un simbol al unei ţări care se transformă cu o viteză ameţitoare şi în care minorităţile de astăzi vor deveni majorităţi în viitorul apropiat”.

Euforia generală legată de persoana lui Obama cuprinde însă mai multe aspecte, dincolo de cel rasial, comentează mai departe Die Welt. Obama este „un ecran de proiecţie pentru nenumărate dorinţe şi speranţe. Americanii doresc să vadă în el un personaj regenerator, un conducător intelectual şi sensibil care va ajuta superputerea să-şi redobândească respectabilitatea, care-i va ajuta să devină din nou naţiunea model şi-i va reconcilia cu ei înşişi”.

Dar, avertizează ziarul regional din Frankfurt pe Oder, Märkische Oderzeitung, „mulţi vor fi curând decepţionaţi de Obama. Unii, deoarece vor trebui să constate că nu le va putea împlini speranţele exagerate. Alţii, deoarece cea mai mare putere din lume îşi va urmări chiar şi sub Obama înainte de toate interesele ei. Chiar şi fără aliaţi, dacă nu va avea încotro”.