Şansele istorice şi succesele lui Obama

Administraţia de la Washington a explicat în mod clar că îi susţine pe palestinieni în eforturile de edificare a unui stat propriu. Primele succese ale lui Obama în Orientul Apropiat sunt deja vizibile. Duminică, 14 iunie, şeful guvernului israelian va susţine un discurs referitor la soluţionarea conflictului.

Şi totuşi funcţionează. Ceea ce în era lui George W. Bush părea imposibil, este realizabil. Barack Obama a început să schimbe situaţia din Orientul Apropiat, nu cu arme, ci cu vorbe. Înainte de toate, el a reuşit să influenţeze pozitiv guvernul israelian. O singură voce de pe mapamond este ascultată de conducerea israeliană, indiferent de culoarea ei politică, şi aceasta este vocea preşedintelui Statelor Unite ale Americii.

Barack Obama a luat taurul de coarne şi mulţi europeni, nord-americani, dar mai ales israelieni, locuitori din teritoriile palestiniene şi din statele arabe îşi doresc acum să nu îi mai dea drumul. Poziţia fermă a lui Obama şi a emisarului său special în zonă, George Mitchell, şi-au dovedit din plin eficienţa. Benjamin Netanyahu a anunţat că va ţine duminică un discurs programatic referitor la viitoarea politică faţă de palestinieni. Barack Obama a salutat decizia.

Netanyahu se află pe un drum fără întoarcere

Nu are altă opţiune decât să accepte soluţia celor două state şi să se ralieze la planul de pace recunoscut de comunitatea internaţională. Orice altă variantă ar reprezenta un afront la adresa preşedintelui Statelor Unite, dar şi faţă de palestinieni şi restul lumii. Netanyahu trebuie să acţioneze, pentru că fără sprijinul marelui aliat, SUA, siguranţa Israelului nu ar putea fi garantată.

Preşedintele Statelor Unite a solicitat în mod consecvent oprirea construcţiilor în coloniile din Cisiordania. Dar acesta nu este decât începutul. Cu aceeaşi consecvenţă, Obama vrea să îl convingă pe premierul israelian să facă nişte compromisuri în punctele vitale ale conflictului din Orientul Apropiat. Dacă se va ajunge la negocieri, dacă israelienii şi palestinienii se vor aşeza la o masă comună, atunci Netanyahu nu va mai putea evita teme precum statutul Ierusalimului sau frontiera comună.

Este bine că un reprezentant al dreptei se află acum în fruntea Cabinetului israelian. În mod tradiţional, şefii guvernelor de dreapta sunt mai în măsură să semneze acorduri de pace decât cei de stânga. Cert este că Netanyahu nu o va face cu convingere, ştiută fiind poziţia sa în favoarea unui stat israelian mare - de la Marea Mediterană până la apele Iordanului. Dar pacea poate fi decisă şi din pragmatism.

Preşedintele Peres are dreptate: un Barack Obama nu va mai reveni în curând. Israelul are o şansă istorică de pace.

Autori: Sebastian Engelbrecht / Alina Kühnel

Redactor: Medana Weident