Şi Ungaria suferă de populism galopant

Mai toate ţările foste comuniste au ajuns, după prăbuşirea detestatelor dictaturi roşii, nu în paradisul de tip occidental ci au urmat meandrele unei dramatice tranziţii politice şi economice de care au profitat cel mai adesea, tot potentaţii vechiului regim. Ungaria a fost dur lovită de această nouă „dezordine”. Fragmentul, extras din comentariul publicat în DIE WELT poate fi citit ca anamneza unei maladii de care suferă şi România. Numai că la Budapesta, un guvern naţionalist conservator este cel care acaparînd puterea, ignorînd principiile statului de drept, şi-a propus să scoată ţara din impas, cu orice mijloace, de preferinţă, dictatoriale. Victor Orban, care şi-a început cariera sub auspiciile liberalismului, a părăsit calea cea bună, a renunţat la jocul liber al forţelor democratice, optînd pentru măsurile dure. El împinge Ungaria pe o cale primejdioasă, conchide autorul articolului din ziarul german citat.

Impresia acestuia coincide cu cea a editorialistului ungar care în NEPSZABADSAG întrevede în demersurile lui Orban nu numai demolarea statului de drept ci şi tentativa lipsită de orice scrupule morale, de a-şi aroga puterea absolută. Pe un ton mai îngăduitor comentează WESTDEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG involuţiile de la Budapesta. In optica ziarului german, Viktor Orban nu ar fi un dictator iar Ungaria nu ar avea parte de un regim autoritar. Totuşi, prin modificările aduse constituţiei, guvernul de la Budapesta riscă să catapulteze ţara în afara limitelor democraţiei.

Deja cu doi ani în urmă Parlamentul de la Budapesta, cu aceleaşi două treimi din voturi, a adoptat o constituţie „retro”, menită să menţină pe vecie Ungaria în cosmosul naţional-conservator, aminteşte FRANKFURTER RUNDSCHAU. Guvernanţii au rămas imperturbabili la avalanşa criticilor interne şi externe. Care, cu timpul au cam amuţit. Iar acum, Orban face următorul pas, făcînd invulnerabile la orice recurs, controversatele reforme.

Uniunea Europeană şi Germania au criticat cu glas tare şi apăsat politica guvernului Orban. Din păcate fără folos, fiindcă instrumentele de care Bruxelles-ul dispune spre a readuce un membru rătăcit al Uniunii la raţiune, sunt limitate, atrage atenţia LAUSITZER ZEITUNG. Şi cîtă vreme nu există un mecanism european care să sancţioneze sever abaterile, mergînd pînă la excluderea din Uniune a unui membru care nu respectă regulile de joc ale democraţiei, ameninţările sunt zadarnice. Ziarul est-german citat regretă că Partidul Popular European, din care fac parte şi partidele unionale din Germania dar şi formaţiunea Fidesz, a lui Orban, îşi cruţă prietenul ungar de dojenile cuvenite.

Criza economică, fiind şi una socială, agravează riscurile populismului şi în democraţiile occidentale de veche tradiţie. Iar unul din semnele acestei maladii este intenţia de a ciunti anumite libertăţi. In cauză, de astă dată, ar fi libertatea cetăţenilor UE de a călători în interiorul spaţiului comunitar, stabilindu-se acolo unde şansele unei vieţi mai bune sunt reale. Fireşte, cu anumite condiţii. Or, cotidianul suedez DAGENS NYETHER aminteşte că ţările bogate poartă o răspundere faţă de săracii Europei şi nicidecum să-i trateze ca pe nişte ţapi ispăşitori. De aceea, comentatorului suedez i se pare alarmantă intenţia Germaniei, Olandei, Marii Britanii şi Austriei de a limita libertatea de călătorie a unor cetăţeni din ţările Uniunii.

Mai multe crize umbresc şi alegerea noului Pontifex Maximus, opinează NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG, în ziua în care mai marii Bisericii Catolice se întrunesc spre a-l alege pe urmaşul Papei Benedict al XVI-lea. Amara ironie a destinului face ca tocmai curia papală şi nu Papa însuşi, să fie cea care se opune reformării bisericii.

Dar chiar dacă noul Papă va anula celibatul sau îi va relaxa regulile, chiar dacă va tolera divorţul şi recăsătorirea persoanelor divorţate, reformatorii să nu-şi facă iluzia că bisericile se vor umple din nou cu credincioşi, avertizează HANNOVERSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG, dîndu-i dreptate Papei Benedict al XVI-lea. Acesta afirmase că nu numai Biserica ci credinţa însăşi, trece printr-o gravă criză.