20 de ani de la catastrofa de la Cernobîl

Au trecut 20 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl,dar urmările ei continuă să se facă simţite. Ceea ce s-a întîmplat pe 26 aprilie 1986 în Ucraina sovietică nu are doar urmări catastrofale pentru oamenii locului şi împrejurimi. Catastrofa nucleară de la Cernobîl a produs şi schimbări politice importante, de la întărirea mişcării ecologiste, mai ales în Vest şi pînă la prăbuşirea fostului Bloc comunist.

Cernobîl a fost un catalizator. Catastrofa nucleară din aprilie 1986 nu a schimbat doar faţa Europei, ci a avut urmări de dimensiuni istorice. La această catastrofă au contribuit, chiar dacă nevoit, acei activişti sovietici care după iradierea unor regiuni şi oraşe din Europa de est au continuat să practice metode comuniste, să mintă populaţia şi apoi să ascundă urmările ei îngrozitoare pentru milioane de oameni. Explozia centralei nucleare situată la 80 de km. depărtare de Kiev a degajat un nor radioactiv care s-a întins nu doar asupra Ucrainei, Belarusului ,Rusiei, ci şi asupra unei mari părţi a Europei. Autorităţile sovietice au dat doar după două zile informaţii despre acident. Si fostul secretar general al partidului comunist sovietic Mihauil Gorbaciov a aflat treptat adevărul şi şi-a schmibat atitudinea faţă de aparat şi nomencalatură. Gorbaciov a încercat să reformeze sistemul politic, introducînd transparenţa, (Glasnost) şi Perestroika. Chiar dacă a eşuat, la puţin timp după aceea, perioada războiului rece a luat sfîrşit şi cortina de fier s-a prăbuşit. Toate acestea s-au datorat şi urmărilor catastrofei de la Cernobîl. Accidentul nuclear a modificat politica energetică a multor state. Oamenii şi-au dat seama de pericolul pe care-l reprezintă folosirea energiei atomice. Partide care au susţinut renunţarea la această tehnică de nestăpînit au intrat în parlamentele europene. Ecologiştii au preluat răspunderi guvernamentale. De atunci cel puţin în Europa de vest promovarea tehnicilor enrgetice alternative de către stat s-a intensificat. Germania şi-a făcut un titlu de glorie din această promovare. S-au înfiinţat zeci de iniţiative cetăţeneşti care ajută pînă astăzi concret, cu bani şi medicamente victimele catastrofei nucleare în Belarus şi Ucraina. De 20 de ani iniţiativele cetăţeneşti, partidele şi guvernele încearcă să depăşească laolaltă ceeace de fapt nu se poate depăşi. Infestarea radioactivă a mediului ambiant a fost după Cernobîl de 400 de ori mai mare decît după aruncarea bombei atomice la Hiroşima. Mari regiuni din jurul reactorului avariat vor continua să fie pentru mult timp contaminate. Acolo nu ar trebui să mai trăiască nimeni. Si totuşi zeci de mii de oameni au rămas pe loc din lipsă de bani. Guvernele de la Minsk şi Kiev nu au mijloace financiare necesare pentru a combate eficient urmările catastrofei nucleare. O birocraţie geoaie, care funcţionează prost contribuie suplimenatr la această situaţie jalnică. Din nou sarcofagul gigantic cu care a fost acoperit în grabă reactorul accidentat pentru a fi izolat prezintă găuri atît de mari şi vizibile încît zilnic emanaţii radioactive ajung în exterior. Sub povara betonului pereţii sarcofagului riscă să se năruie. Este doar o chestiune de timp pînă cînd ei se vor prăbuşi. Vestul a pus la dispoziţie sumele necesare construirii unui înveliş de protecţie mai mare, dar lucrările de construcţie înaintează cu dificultate. La 20 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl urmările pe termen lung continuă să fie incalculabile. Numărul noilor născuţi cu malformaţii a crescut simţitor în zonele din apropierea reactorului. Sute de mii de oameni, aşa numiţii „lichidatori“, cei care imediat după catastrofă şi-au riscat viaţa, încercînd să salveze cu mîinile goale, ceea ce credeau ei că se mai poate salva s-au îmbolnăvit de cancer. Nimeni nu are grijă de ei. Nu sunt bani. Cernobil este o moştenire perfidă. Nu avem însă voie să lăsăm victimele din Belarus şi Ucraina în voia sorţii. Această grea povară trebuie suportată de noi toţi, atît de cei din est cît şi de cei din vest.