75 de ani de la Insurecţia din Varşovia

Politicieni germani au vizitat rar capitala Poloniei pe 1 august, când se comemorează victimele Insurecţiei de la Varşovia. Cu 25 de ani în urmă, preşedintele de atunci al Germaniei, Roman Herzog, a efectuat o astfel de vizită, cerând iertare în faţa Monumentului Victimelor Insurecţiei. Zece ani mai târziu, în 2004, laburistul Gerhard Schröder a fost primul cancelar german care a efectuat o astfel de vizită. "Ne înclinăm ruşinaţi în faţa crimelor comise de trupele naziste", a declarat el atunci, vorbind despre "ruşinea germană".

Un capitol întunecat al istoriei germano-polone

Niciun alt eveniment nu este atât de adânc înrădăcinat în mentalul colectiv al locuitorilor Varşoviei precum Insurecţia care a izbucnit la 1 august 1944. Faptul se datorează mai ales numărului foarte mare de victime în rândul insurgenţilor polonezi, fiindcă trupele germane i-au combătut cu o brutalitate extremă, înăbuşind tentativa lor de a elibera Varşovia de ocupantul german înainte de sosirea armatei sovietice. Până la 200.000 de oameni, majoritatea civili, au fost ucişi, în parte în execuţii în masă, iar aproape o treime dintre aceştia au fost omorâţi încă din primele zile ale insurecţiei. Alte sute de mii de oameni au fost deportaţi şi internaţi, majoritatea, în lagăre de concentrare. Până astăzi Insurecţia de la Varşovia aruncă o umbră asupra raporturilor polono-germane.

Cu atât mai pozitiv este efectul participării la manifestările comemorative din acest an a ministrului german de Externe. În vreme ce partidul guvernamental polonez PiS cere germanilor pe un ton tot mai imperativ despăgubiri pentru cele îndurate de Polonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şeful diplomaţiei poloneze l-a invitat pe omologul său german să participe la manifestările prilejuite de împlinirea a 75 de ani de la debutul Insurecţiei de la Varşovia. Cererile de reparaţii de război ale conservatorilor naţionalişti se întemeiază, în parte, pe distrugerea Varşoviei. Fostul primar devenit ulterior preşedinte al Poloniei, Lech Kaczynski, a socotit în 2004 că pagubele suferite atunci de metropola Varşovia s-au cifrat la 45 de miliarde de dolari.

Şeful diplomaţiei germane a omagiat deja în ajunul manifestărilor comemorative curajul şi capacitatea de ripostă de care polonezii au dat dovadă în faţa ocupantului german înarmat până în dinţi. Aceasta a demonstrat o mare sete de libertate şi autodeterminare. "Polonia şi în mod special Varşovia au reuşit după război reconstrucţia prin puterile proprii şi pentru asta resimt un mare respect şi o profundă umilinţă", a spus Maas.

Teroare împotriva rezistenţei poloneze

Distrugerea oraşului a fost precedată de cinci ani de brutală opresiune din partea ocupantului german. Prigoana, deportările şi execuţiile în masă erau la ordinea zilei. După ce, în primăvara anului 1943, răscoala populaţiei evreieşti din ghetoul de la Varşovia a fost înăbuşită în sânge, teroarea nazistă a cunoscut o amplificare suplimentară. 

Când, pe 1 august 1944, a izbucnit Insurecţia de la Varşovia, în oraş mai trăiau aproape un milion de oameni. 40.000 dintre aceştia erau luptători voluntari ai Armia Krajowa (Armata Teritorială), condusă de guvernul polonez aflat în exil la Londra. În faţa lor se aflau la început 16.000 de soldaţi ai armatei germane şi ai SS, dar aceştia au primit rapid întăriri.

În acel moment armata germană se retrăgea din est şi armata roşie sovietică se apropia tot mai mult de Varşovia. "Germanii au planificat să transforme Varşovia într-o fortăreaţă, fiind astfel clar că oraşul urma să fie complet distrus", a declarat recent Leszek Zukowski, preşedintele celei mai importante organizaţii de veterani din Polonia, cu ocazia deschiderii, la Berlin, a unei expoziţii consacrtae Insurecţiei de la Varşovia. "Am vrut să împiedicăm asta şi să eliberăm prin forţele noastre oraşul", a adăugat Zukowski, care a luptat pe atunci de partea Armia Krajowa, deşi abia împlinise 15 ani.

Germanilor le-a convenit atunci că locuitorii Varşoviei s-au ridicat la luptă. "Este o binecuvântare că polonezii fac asta", a raportat şeful SS, Heinrich Himmler, care a fost unul din responsabilii pentru atrocităţile comise în Polonia. Adresându-se lui Adolf Hitler, el a scris: "Mein Führer, vom trece cu bine peste cele cinci-şase săptămâni. Dar atunci Varşovia, capitala, capul, inteligenţa acestui popor, care odinioară număra 16 până la 17 milioane de polonezi, va fi extinsă". Deja în primele zile ale insurecţiei, naziştii au executat 50.000 de civili.

Lupta solitară a insurgenţilor

Rebelii au sperat că vor primi ajutor dinafară. Dar livrările de arme, muniţie şi alimente, pe care aliaţii occidentali le paraşutau, cădeau adesea în mâinile germanilor. Iar armata roşie s-a oprit din înaintare la porţile Varşoviei şi nu a intervenit. Stalin nu avea interes să ajute Armia Krajowa, condusă de guvernul polonez anticomunist, aflat în exil la Londra. După 63 de zile, insurgenţii s-au văzut nevoiţi să capituleze.

Imediat după aceea, la ordinul expres al lui Hitler, Varşovia a fost distrusă aproape în întregime. 90 la sută din clădirile monument istoric, inclusiv Palatul Regal, au fost aruncate în aer. Aceeaşi soartă au avut-o podurile şi instalaţiile industriale, fără excepţie. În toamna anului 1944, în ruinele din centrul Varşoviei mai trăiau doar câteva mii de supravieţuitori.

Comemorare tăcută

Ce s-a întâmplat în 1944 la Varşovia a fost trecut sub tăcere, vreme de decenii, de către regimul comunist. Abia în 1989 a început o dezbatere publică pe acest subiect. Chiar dacă, la fel ca în trecut, accentul se pune în continuare pe eroismul insurgenţilor, între timp se discută şi despre uriaşa lor jertfă.

Astăzi sute de plăci comemorative amintesc la Varşovia de luptele din 1944. În zidul catedralei Sf. Ioan din centrul vechi, unde se afla un post de comandă al insurgenţilor, este zidită o şenilă de tanc. Naziştii aruncaseră în aer lăcaşul de cult cu ajutorul unui tanc teleghidat, încărcat cu explozivi.

Un alt loc special de comemorare este Muzeul Insurecţiei de la Varşovia, deschis în 2004. Acolo a susţinut ministrul german de Externe, Heiko Maas, un discurs. Ca în fiecare an, la orele 17.00 fix, la Varşovia răsună sirenele şi oamenii se opresc din activitate şi din mers pentru a păstra un minut de reculegere.