Acordul cu Iranul: cine câştigă?

Principalul câştigător este, fără doar şi poate, poporul iranian. Aşa numitele "sancţiuni inteligente" ar fi trebuit să lovească în puterea de la Teheran. Embargoul privind exporturile de gaz şi petrol urmau să atingă conturile statului islamic. Şi, în bună măsură, sancţiunile şi-au atins scopul. Dar nu doar resursele financiare ale teocraţiei iraniene au avut de suferit - ci şi populaţia.

Posibil ca iranienii de rând să fi susţinut programul atomic al ţării lor dintr-o mândrie naţională nu neapărat explicabilă. Dar aşa zisa "energie galbenă" nu ţine loc de foame. Iranienii şi-au dorit o rapidă ieşire din izolare şi o îmbunătăţire a situaţiei economice a ţării; şi-au dorit o relaxare sau chiar o anulare a sancţiunilor, o deschidere politică şi chiar mai multe drepturi şi libertăţi. Victoria în alegeri a lui Hassan Rohani a fost rezultatul acestor nevoi populare. În fond, iranienii chiar au sperat în minunea de la Geneva.

Regimul de la Teheran este şi el pe lista câştigătorilor. Sancţiunile, în sine, nu erau decât o moarte politică în rate. Un strop într-o mare de alte probleme cu care se confrunta puterea teocrată: tensiunile cu minorităţile etnice şi religioase (cu populaţia kurdă, de exemplu), nemulţumirea generală a iranienilor, pericolul unei intervenţii militare şi, nu în ultimul rând, recentele atentate de la Beirut. Toate au contat câte puţin în decizia de a schimba cursul politicii naţionale - inclusiv în beneficiul propriei supravieţuiri politice a regimului islamic. Acordul nuclear convenit la Geneva este, de fapt, un certificat de garanţie, o asigurare a rămânerii în poziţii a echipei lui Rohani.

Vestul - inclusiv Statele Unite - aveau nevoie de un acord cu Iranul. Omenirea nu-şi mai poate permite un război în Orientul Mijlociu. Iar viitorul Afganistanului este, după retragerea apropiată a trupelor aliate, un mister. Islamiştii şi-au găsit un nou acasă, în Pakistan. Securitatea Irakului rămâne precară. Războiul civil din Siria continuă. Fructele primăverii arabe sunt destul de amare. Încă o confruntare în acest peisaj ar fi fost curată nebunie.

Dar nu sunt puţini cei ce au avut de câştigat de pe urma embargoului impus Teheranului - Turcia, Rusia, China, Emiratele Arabe şi chiar şi Afganistanul au ştiut să profite de pe urma izolării Iranului. Unii au obţinut materie primă la preţuri derizorii, alţii au făcut comerţ en gros. Evident că sunt destui care nu se bucură de normalizarea relaţiei dintre "Marele Stat" şi "Axa Răului" - dar nici măcar aceştia nu îşi vor fi dorit un nou război în regiune. Nici măcar Israelul nu îşi doreşte război - ci garanţii de securitate.

Acordul convenit la Geneva este doar primul pas în calea îngropării conflictului cu Iranul şi nu un panaceu universal pentru problemele Teheranului cu Vestul. Un happy-end nu va veni de acum de la sine. Dar e cel mai probabil că nimeni nu s-a aşteptat - deocamdată - la mai mult.