Agendă amară pentru noul „preşedinte dulce” al Ucrainei

Secţiile unde au votat Tetyana şi Eduard au fost supravegheate de patru membri ai mişcării Pravîi Sektor care au dorit să se asigure că aceste „alegeri esenţiale pentru viitorul Ucrainei” se desfăşoară în condiţii de securitate deplină. Peste 100 de membri ai acestei grupări controversate, care a avut un candidat la prezidenţiale, au patrulat duminică secţiile de votare din zona Kievului, unii dintre ei îmbrăcaţi în civil, alţii în uniforme kaki. Coordonatorul echipei întâlnite la Irpin, Petro Maslenciuk, un avocat de 38 de ani, ne-a arătat o hârtie care ar dovedi acordul autorităţilor de la Kiev pentru prezenţa lor acolo. Dar documentul purta doar ştampila Pravîi Sektor.

În ciuda tuturor acestor ciudăţenii dar mai ales a dificultăţilor din regiunile din estul Ucrainei controlate de separatiştii pro-ruşi, alegerile de duminică au fost, conform mai multor ambasadori occidentali la Kiev, „cele mai libere din istoria ţării pentru că niciunul dintre candidaţi nu a avut puterea necesară să influenţeze numărătoarea voturilor”. Consumarea încă din primul tur a competiţiei prezidenţiale a fost primită cu uşurare de cancelariile occidentale. Încă trei săptămâni de instabilitate politică la Kiev ar fi îngreunat negocierile din criza ucraineană.

Lustraţia prinsă în corsetul unei majorităţi fragile

Câştigătorul şi, după oficializarea rezultatelor, preşedintele Ucrainei este Petro Poroşenko. Omul de afaceri de 49 de ani este poreclit la Kiev „oligarhul dulce”, datorită afacerilor de succes din industria ciocolăţii. Deşi a lucrat în trecut atât cu administraţia lui Viktor Iuşcenko, cât şi cu cea a lui Viktor Ianukovici, Poroşenko a câştigat simpatia populaţiei susţinând de la început protestele din Euromaidan.

Esenţial pentru succesul lui Poroşenko a fost sprijinul UDAR, partidul lui Vitali Kliciko, ales tot duminică primar al Kievului. Relatări din media au atribuit această alianţă oligarhului Dmitri Firtaş, arestat în martie la Viena pentru acuzaţii de corupţie şi eliberat pentru o cauţiune de 125 milioane de Euro. Vitali Kovalciuk, şeful campaniei prezidenţiale a lui Poroşenko, a afirmat într-o discuţie cu reporterul Deutsche Welle „că Firtaş nu a fost implicat în stabilirea acestei alianţe. Vă dau cuvântul meu de onoare”.

Deşi este beneficiarul unui vot covârşitor, Petro Poroşenko va fi un preşedinte mai puţin puternic decât a fost Viktor Ianukovici deoarece activează sub litera Constituţiei din 2004. Pentru a-şi promova agenda va fi obligat să comunice cu întreg spectrul politic, în special pentru atingerea primului său obiectiv: declanşarea alegerilor parlamentare anticipate.

Actuala coaliţie de la Kiev este fragilă căci îşi datorează majoritatea facţiunilor care au părăsit Partidul Regiunilor, fosta grupare a lui Viktor Ianukovici. Fără votul acestor facţiuni, Poroşenko nu poate declanşa anticipatele, dorite şi de partidul naţionalist Svoboda, care ar profita de valul de patriotism din ţară. Foarte probabil sprijinul parlamentar necesar pentru declanşarea anticipatelor va fi obţinut prin negocierea unei exceptări a parlamentarilor binevoitori de la aşa-numitul proces de lustraţie a oficialilor din perioada sovietică şi din perioada administraţiei Ianukovici.

Alfa şi omega guvernului de la Kiev

Arseni Iaţeniuk, actualul premier al Ucrainei, are şanse să rămână în fruntea guvernului de la Kiev cel puţin până la organizarea anticipatelor. Relaţia dintre el şi Iulia Timoşenko, şefa partidului din care face parte Iaţeniuk şi marea adversară a lui Petro Poroşenko, a fost descrisă de un politician important ca fiind „dificilă”. Sarcina guvernului său este să continue lupta anti-corupţie, definită de un ambasador occidental la Kiev ca „alfa şi omega acestui guvern”.

Cerinţa cancelariilor europene foloseşte următorul argument: dacă va fi oprit mecanismul prin care 70 de miliarde de dolari au fost furate în ultimii trei ani din bugetul Ucrainei, atunci Kiev-ul nu ar mai avea nevoie de împrumutul de la FMI. Deşi unele măsuri anticorupţie au fost adoptate în ultimele trei luni, un înalt oficial guvernamental a admis într-o discuţie cu reporterul Deutsche Welle că „aceste acte legislative sunt încă insuficiente”.

Menţinerea cabinetului lui Arseni Iaţeniuk ar avea şi rolul de a absorbi nemulţumirile populaţiei, al cărei buzunar este atins de creşterea preţului la gaze în acest an cu 56%. Guvernul Iaţeniuk a promis şi continuarea reducerii stufosului aparat birocratic al statului, începută prin concedierea a 25.000 de funcţionari în ultimele luni. Este însă esenţială implementarea rapidă a acestor reforme nepopulare pentru ca fereastra de timp oferită de susţinerea noului preşedinte şi de valul de patriotism din ţară să nu se închidă.

Cazul Crimeei în faţa tribunalelor internaţionale

Cea mai importantă problemă pe agenda noului preşedinte rămâne însă criza din Doneţk şi Lugansk. Alegerile de duminică au dovedit, fără urmă de îndoială, că Kiev-ul a pierdut controlul asupra acestor regiuni. Descentralizarea, astăzi una dintre mantrele politicienilor de la Kiev, va fi una dintre liniile de negociere importante: cât de multă autonomie vor primi regiunile?

Pentru a-şi întări poziţia de negociere, echipa lui Petro Poroşenko pregăteşte mai multe acţiuni împotriva Rusiei, care vor aduce cazul anexării Crimeei în faţa tribunalelor internaţionale. Dar orice dialog cu separatiştii pro-ruşi va fi refuzat, a subliniat pentru Deutsche Welle unul dintre apropiaţii preşedintelui ales al Ucrainei: „Ne-am angaja într-un dialog cu liderii legitimi din regiune, dar Kremlinul împiedică în prezent acest dialog”.

Nodul gordian din Donbas poate fi tăiat doar de occidentali, crede noua elită politică de la Kiev: „Suntem supăraţi deoarece Occidentul nu adoptă sancţiuni economice mai dure împotriva Rusiei. Aceste sancţiuni ar putea substitui acţiunile noastre militare şi ar putea cruţa multe vieţi”.

Deşi „dulce”, noul preşedinte al Ucrainei este aşteptat de o agendă foarte complicată care s-ar putea uşor transforma într-o experienţă amară.