1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Agitprop cu imagini falsificate ale morţilor

Petre Iancu8 august 2006

Conflictul din Orientul Apropiat rămîne principala temă a editorialelor occidentale....

https://p.dw.com/p/B10N

Dincolo de recuperarea militarilor israelieni răpiţi de Hizbolah şi de ameninţarea rachetelor lansate de această grupare şiită, adevăratul obiectiv al Israelului şi SUA este Iranul, afirmă ziarul The Guardian. Cotidianul de stînga britanic consideră că Ierusalimul şi Washingtonul încearcă să distrugă trupa de locţiitori ai Iranului dislocaţi de Teheran în sudul Libanului. Ziarul critică pe criterii umanitare administraţiile americană britanică şi israeliană. La Repubblica din Roma crede că America n-ar mai fi în stare „să facă pace între israelieni şi arabi, aşa cum s-a întîmplat după războiul din 1973, întrucît şi-ar fi pierdut capacitatea de mediator imparţial” odată cu megatentatele teroriste comise de islamişti arabi la 11 septembrie 2001.

In ce priveşte proiectul de rezoluţie circulînd de la finele săptămînii printre membri Consiliului de Securitate ONU, ziarul conservator The Times recomandă Europei să susţină propunerea franco-americană. In ziar citim: „Libanul a fost luat ostatec de o grupare extremistă. E în interesul regiunii ca ţara să fie eliberată astfel încît să nu i se permită Siriei să-şi refacă influenţa în zonă. Simultan trebuie frînate tendinţele de hegemon ale Iranului care provoacă tot mai multe temeri. Un armistiţiu care ar permite grupării Hizbolah să-şi păstreze fie şi numai parţia forţa combativă i-ar submina deopotrivă pe liderul palestinian Mahmud Abbas şi pe premierul israelian Olmert, torpilînd definitiv şansa iunor negocieri în vederea edificării unui stat palestinian. SUA s-au alăturat proiectului francez de rezoluţie avansat Consiliului de securitate Onu, iar America s-a mulţumit să introducă doar modificări mărunte. Or, Franţa are toate motivele să fie nemulţumită că, în afara de Marea Britanie, celelalte ţări europene au manifestat o prea slabă susţinere a textului propus de Paris” regretă The Times.

Politiken din Copenhaga relevă că adoptararea propusei rezoluţii ar putea opri vărsările de sînge, restaurînd suveranitatea libaneză şi ar putea crea condiţiile unei continuări a dezarmării grupării Hizbolah, începute prin campania militară israeliană.

Die Welt din Berlin se teme că operaţiunile israeliene îi unesc pe libanezii din toate grupările religioase împotriva statului evreu, întărindu-l pe dictatorul sirian Assad, care fusese forţat acum un an să părăsească ţara cedrilor şi să facă loc unei incipiente democraţii. Frankfurter Allgemeine Zeitung deplînge efectul secundar al înlăturării lui Saddam în Irak, în speţă „întărirea extremismului şiit”, de care ar profita şi Hisbolah în Liban.

Der Standard din Viena relevă că Israelul se află între ciocanul militar şi nicovala diplomaţiei, întrucît „orice nouă escaladare a războiului ar putea antrena la Naţiunile Unite adoptarea unei rezoluţii mai nefavorabile faţă de statul evreu în cazul în care Olmert ar epuiza răbdarea SUA”.

Kommersant din Moscova crede că Israelul, „care a pierdut războiul propagandistic, nu va fi în stare să-l cîştige nici pe cel militar, şi că statul evreu trebuie să se pregătească să se confrunte cu prima sa înfrîngere din istorie”.

Navigînd spre esenţele acestui conflict, elveţianul Tages-Anzeiger se referă la modul în care înţeleg unii să susţină Hizbolah. Ziarul admite că „e în toi un război al imaginilor, că se înscenează uneori, în mod cinic, imagini ale morţilor, spre a se profita de ele propagandistic”. Dar ziarul relevă că cei 100 de morţi israelieni şi cei 1000 din Liban sunt totuşi reali, iar ”imaginile fie şi mincinoase nu-i pot resuscita”.