Alienare la Bucureşti şi Sofia

Neue Zürcher Zeitung semnalează „surpriza” şi „lipsa de înţelegere” manifestate de oficialităţile USL-iste şi de noii guvernanţi socialişti din Bulgaria în legătură cu declaraţia creştin-democratului german, potrivit căreia România, Bulgaria şi Italia ar fi, „practic, neguvernabile”. 

Ziarul elveţian scoate în evidenţă şi necazul suplimentar provocat la Bucureşti şi Sofia de reacţia purtătorului de cuvânt al guvernului german, Steffen Seibert, care a subliniat că executivul de la Berlin n-ar putea susţine o afirmaţie precum cea formulată de Oettinger cu privire la Italia.

Ceea ce, după cum ştie şi autorul articolului intitulat „Alienare la Bucureşti şi Sofia” înseamnă, implicit, că guvernul cancelarului Angela Merkel îi împărtăşeşte părerea cu privire la România şi Bulgaria.

Acelaşi cotidian din Zürich relatează şi despre formarea noului guvern condus la Chişinău de Iurie Leancă. Ziarul îşi încheie relatarea trimiţând la opinia prevalentă, în rândul comentatorilor, potrivit căreia noul cabinet  nu e expresia unei reconcilieri veritabile, ci doar a unui compromis superficial. Ca atare, alianţa guvernamentală ar putea rezista doar până la semnarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, la summitul UE din noiembrie, de la Vilnius.

În fine, un articol substanţial se dedică în ziarul elveţian întâlnirii, derulate vineri la Bruxelles, între oficiali europeni  şi reprezentaţii unui număr de 100 de organizaţii, întâlnire dedicată combaterii unei „forme moderne de sclavie”. E vorba de traficul de persoane, prostituţia şi cerşitul cu de-a sila, ori transformarea oamenilor traficaţi în depozite vii de organe de transplant.

Aflăm că UE a început să confere prioritate luptei împotriva acestui fenomen afectând în special un grup de ţări ex-comuniste ale UE, între care mai cu seamă România şi Bulgaria, „statele din care provin majoritatea victimelor”, după cum relevă ziarul din Zürich.

Spaţii ample se consacră şi „răscoalei populare din Turcia”, după cum o numeşte ziarul berlinez taz, potrivit căruia protestele de la Istanbul şi Ankara n-au vizat decât la început proiectul guvernamental al desfiinţării unui parc.

Ulterior, semn că turcii „s-au săturat” definitiv şi irevocabil de islamism, miza protestelor a început să includă „şi democraţia şi întreaga ţară”.  Ar fi vorba, scrie taz, de „o revoltă încununată de succes”, constituind, totodată, „începutul sfârşitului erei Erdogan”, în speţă al unui regim tot mai agresiv, şi, potrivit ziarului berlinez, „tot mai autoritar şi mai arogant”. De ani de zile şi, „mai cu seamă, în ultimele luni” acest premier i-a umilit pe oameni într-atât încât mânia care s-a acumulat a provocat actuala explozie”, mai relevă acelaşi ziar.

„Răscoala contra lui Erdogan” o evocă şi ziarul Frankfurter Rundschau, în timp ce alţi comentatori atrag atenţia asupra caracterului antiislamist al revoltei şi se întreabă dacă nu cumva asistăm la o „Primăvară turcească”. Nu puţini observatori revendică pedepsirea exceselor marcând violentele intervenţii ale poliţiei împotriva demonstranţilor şi atrag atenţia asupra ambiţiilor nu doar prezidenţiale ci plenipotenţiare ale premierului Erdogan.

După cum subliniază cotidianul economic Handelsblatt, şeful guvernului turc îşi prezintă în regiune ţara „ca pe un model al democraţiei, în timp ce el însuşi e pe cale să-i schimbe constituţia şi să concentreze o putere fără precedent la şefia statului”, el însuşi urmând a prelua preşedinţia anul viitor. Handelsblatt crede că protestele în masă ar demonstra „că turcii nu vor un om forte la cârma ţării”, şi că Erdogan „va fi nevoit să renunţe” la planurile sale de mărire.