Arma lui Ponta contra PNL: strategia fiscală 2014-2016

Ceea ce se discută acum în spaţiul public pare neînsemnat, o formă de politicianism frivol. Nu trebuie totuşi să ignorăm valoarea determinantă a unor asemenea negocieri preliminare. Pofesioniştii ştiu că dacă ai cedat la început ceva în aparenţă neînsemnat, ai cedat de fapt ceva major pe viitor. De aceea Klaus Johannis are dreptate să adopte o poziţie netă şi inflexibilă: ”Noi credem că este bine să accepte ceea ce am propus noi. Noi nu putem să acceptăm ca PC să fie pus pe picior de egalitate cu PNL. Nu putem accepta să aibă vicepremier.” Primarul de la Sibiu a confirmat astfel declaraţiile lui Crin Antonescu care respinsese categoric formula cu 4 vicepremieri propusă de Victor Ponta.

Jocul a devenit perfect transparent. Din clipa în care Crin Antonescu i-a retras pe miniştrii care se topiseră afabil în ambianţa unei echipe PSD, propunând în locul lor persoane încăpăţânate şi bine înfipte pe picioarele lor (Johannis, Nicolaescu), premierul a încercat să schimbe raportul de forţe, promovându-l pe reprezentantul PC, Daniel Constantin la rang de viceprim-ministru. Cu alte cuvinte, Victor Ponta încearcă, cum spun francezii, să înece peştele în apă. Nimic de zis, tactica e abilă şi îndelung verificată. Când, de exemplu, cineva iniţia în parlament o comisie de anchetă cu un obiectiv anumit, oponenţii disimulaţi aprobau cu entuziasm proiectul, dar propuneau extinderea domeniului de investigare. Când cineva propunea o comisie de 5 persoane, altcineva solicita extinderea la 9 şamd.

Acum, când nimic nu mai e ascuns, toată lumea se întreabă dacă şi când se va rupe USL. Terenul e pregătit: Liviu Dragnea şi Ilie Sârbu au confirmat că în acest moment PSD are asigurată majoritatea în Parlament. Aluzii la acest moment făcuse Victor Ponta în văzul lumii întregi încă de anul trecut, cu ocazia congresului PSD din aprilie. În glumă, dar nicio glumă nu e gratuită.

Totuşi dreptatea liberalilor e relativă. Ei datorează lui Dan Voiculescu o insistentă campanie televizată timp de mulţi ani de zile pe care acum încearcă să o facă uitată. Faptul că PC nu e un partid în toată puterea cuvântului ştia toată lumea demult, dar asta nu i-a împiedicat pe liberali să constituie Alianţa de Centru Dreapta (ACD).

Ca să vorbim de o dreptate consistentă şi nu de una de context, ar trebui ca liberalii să expună acele politici care le aparţin în exclusivitate şi care, în opinia lor, ar fi benefice pentru România. Cu ce idei vin liberalii în această competiţie? De ce şi-ar dori Antonescu şi Johannis ca opinia publică mai largă să adere acum la cauza lor?

Victor Ponta a făcut o mişcare mai abilă decât se crede şi mai importantă decât propunerea vicepremierilor inflaţionari. El a publicat tocmai în această săptămână de criză strategia fiscală a guvernului pentru perioada 2014-2016 prin care anunţă măsuri de o importanţă excepţională: introducerea impozitului regresiv pe venituri în trei trepte: 16%, 12% şi 8%. De fapt e o lovitură de imagine fără egal. Dacă nu e un bluff, guvernul se pregăteşte să facă pe toată lumea fericită şi poate mai ales pe simpatizanţii liberali, căci promite nu doar reducerea impozitului pe venit, dar şi reducerea CAS pentru angajatori cu 5%, extinderea categoriei fiscale de microîntreprindere, facilităţi pentru holdinguri şi, nu în ultimul rând, evaluarea posibilităţii reducerii TVA. De fapt unele dintre aceste măsuri ar fi poate posibile, dar luate împreună sună fantezist. Desigur autorii au avut grijă să numească acest document ”strategie”, ceea ce le lasă un larg spaţiu de manevră.

Dar liberalii ce propun? Evident că nu pot propune nimic mai bun. O dovadă este comentariul pe care îl face fostul ministru de finanţe, Varujan Vosganian, care are numai cuvinte de laudă faţă de o asemenea strategie, chiar dacă cere să se facă studii prealabile de impact. Liberalii au strâmbat din nas la ideea subvenţiei pentru debitori, dar Traian Băsescu e primul care a transformat-o în temă de opoziţie.

Aşadar dacă liberalii pleacă acum din guvern, pleacă cu mâna goală. Victor Ponta nu a promis de fapt nimic, dar a anunţat ce şi-ar dori să facă, ceea ce în acest moment e suficient. El a dorit să creeze impresia că guvernul pe care îl conduce va fi la fel de liberal şi fără liberali.

Victoria va aparţine nu aceluia care se arată mai încăpăţânat, mai integru şi mai răbdător, ci aceluia mai inventiv şi cu mai multe idei.