Au-pair în Germania: când visul se transformă în coşmar

Sună foarte atrăgător ca tânăr să îndrăzneşti o aventură în Germania. Să ai grijă de copiii unei familii drăguţe, să înveţi în paralel limba germană, să cunoşti cultura ţării şi să parcurgi primii paşi către independenţa personală. Pentru a rămâne poate ulterior în Germania, pentru a studia sau învăţa o meserie. 

Pentru mulţi tineri din întreaga lume această speranţă a devenit realitate. Dar dacă ai ghinion, lucrurile pot evolua extrem de negativ. Este cazul Anei da Silva din Brazilia. 

Da Silva, care poartă alt nume, dar vrea să-şi păstreze anonimatul, a venit în Germania la sfârşitul anului trecut. În câteva luni a cunoscut părţile întunecate ale sistemului Au-pair. Pentru DW, brazilianca a povestit că a trebuit să muncească mult mai mult decât cele 30 de ore pe săptămână stabilite prin contract. 

A lucrat mai mult ca femeie de serviciu decât ca îngrijitoare de copii. Mâncarea i-a fost raţionată strict. Adesea nu a primit decât o bucată de pâine. Când s-a plâns de condiţiile de muncă a fost intimidată masiv şi ameninţată că va fi dată afară. 

Da Silva a vorbit despre sclavie modernă, adăugând: "Am fost la cinci familii, una mai rea ca alta. Germania nu are idee ce se întâmplă aici cu cei veniţi ca Au-pair. Este o nebunie. În calitate de Au-pair nu te ajută nimeni". Ea a precizat că s-a adresat mass-media pentru a-i avertiza pe tineri că există exploatare şi într-o ţară ca Germania. "Acest lucru trebuie să înceteze!", a exclamat ea.

DW dispune de fotografii şi materiale scrise care atestă că cele spuse de da Silva sunt adevărate. Şi nu este vorba de un fenomen nou. Periodic devin cunoscute astfel de cazuri, în care parteneriatul Au-pair, bazat pe servicii reciproce, se transformă într-un abuz comis de diverse familii. 

Doar o părticică a realităţii? 

Confruntată cu acuzaţiile aduse familiilor, agenţia de intermediere online la care da Silva a apelat a oferit DW o luare de poziţie scrisă. "Acest lucru este clar inacceptabil şi încalcă condiţiile pe care toate familiile şi viitorii Au-pair le aprobă când se înregistrează pentru folosirea platformei". 

În continuare, agenţia arată: "Aceasta este o poveste care se aude frecvent cu privire la stagiile Au-pair, dar ea reflectă doar o părticică din ce se întâmplă cu adevărat când tinerii pleacă în străinătate ca Au-pair. În cazul a mii de stagii Au-pair pe an, organizate de platforma noastră şi de alţi intermediari, tinerii pleacă în străinătate, preiau sarcini noi, ajung să cunoască o altă ţară şi se întorc acasă după perioada pe care au petrecut-o în familia-gazdă mai bogaţi în cunoştinţe şi abilităţi".

Agenţii serioase şi oi negre 

Faptul că mereu se încalcă contractele Au-pair, care prevăd maximum 30 de ore de lucru şi o zi şi jumătate libere săptămânal, plus 280 de euro lunar, bani de buzunar, şi alţi 70 de euro pentru cursul de învăţare a limbii germane, o deranjează profund şi pe Cordula Walter-Bolhöfer.

Ea lucrează pentru Asociaţia Au pair, din care fac parte 30 din cele mai bine de 100 de agenţii de intermediere din Germania, responsabilă cu respectarea normelor de calitate convenite. Agenţiile ei au certificat RAL, cu standarde înalte în materie de seriozitate şi bonitate. 

Walter-Bolhöfer a declarat: "Agenţiile noastre insistă mereu că ponderea orelor de muncă trebuie să cadă pe supravegherea copiilor iar munca în gospodărie se face în paralel, ca de un membru al familiei. Tinerii Au-pair nu trebuie să fie menajere ieftine, ei trebuie să se ocupe în principal de copii".

Şi ea cunoaşte oi negre în branşă. O agenţie care nu se bucură de un bun renume în Germania a vrut recent să devină membră a Asociaţiei Au pair, povesteşte Walter-Bolhöfer. "Dar după ce i-am trimis condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească nu am mai auzit nimic de ea". Adesea este întrebată dacă are o listă secretă cu familii în care au existat adesea probleme. Ne spune că organizaţia ei nu are voie să dea mai departe astfel de informaţii din motive de protecţie a datelor.  

Faptul că există pe piaţă agenţii şi familii care pun banii mai presus de bunăstarea tinerilor Au-pair are legătură cu o decizie luată cu mai bine de 20 de ani în urmă. Începând din 2002 este suficientă o simplă autorizaţie pentru desfăşurarea unei activităţi lucrative pentru a deschide o agenţie de intermediere. Licenţa obligatorie a fost desfiinţată în acel an. 

În plus, numeroase columbience, indonezience şi kirghize (acestea sunt ţările în care Germania a acordat în 2022 cele mai multe vize de intrare în ţară) aleg, la fel ca Ana da Silva, cel mai uşor drum: vin pe cont propriu, prin intermediul Facebook sau a unor aşa-numite platforme de matching, un soi de Tinder pentru Au-pair. Sunt suficiente doar câteva clicuri pentru a găsi familia aparent perfectă. 

"Pe de-o parte ele ar trebui să plătească în ţările de origine agenţiile de intermediere, pe de alta au şi o doză de naivitate. Multe sunt prezente toată ziua pe platformele de socializare şi dacă văd, de exemplu pe Facebook, fotografii cu familii drăguţe, cu copii drăguţi, multe din ele cred că acela este adevărul", a explicat Cordula Walter-Bolhöfer 

Exploatarea nu este un caz izolat 

Iar dacă apar primele probleme, tinerii Au-pair nu au cu cine sta de vorbă la acele agenţii de intermediere online. Când problemele devin grave, adesea este sunată pe telefonul mobil Susanne Flegel. Ea este un soi de pompier în sistemul Au-pair german. De mai bine de 17 ani are şi ea o agenţie de intermediere şi se prezintă la faţa locului când tinerii Au-pair ajung să fie disperaţi. La nevoie, le oferă găzduire temporară în propria ei locuinţă. 

Flegel a declarat: "Au existat timpuri în care am primit zilnic mai multe telefoane. Politicienii susţin că este vorba de cazuri izolate. Dar nu este aşa. Dacă întrebăm diverşi tineri Au-pair, ne spun că sunt frecvent exploataţi. Dar nu există nici cifre şi nici statistici în acest domeniu". Flegel ne-a mai spus că agenţiile încasează între 200 şi 1000 de euro pentru o intermediere. 

Ea ştie multe poveşti de groază. De exemplu, o familie din sudul Germaniei care nu le-a plătit celor şapte tinere Au-pair care s-au perindat pe acolo banii de buzunar şi care a fost condamnată cu doi ani în urmă la plata unei amenzi pentru înşelăciune. Cunoaşte şi cazuri de hărţuire sexuală, de muncă pe brânci în case de vacanţă şi nenumărate ore de muncă suplimentare. 

"Există în Germania şi agenţii de-a dreptul criminale, fiindcă ele nu sunt verificate. Acestea înşală şi familiile-gazdă, înşală şi mint. Nimic nu stă în calea abuzurilor". 

Olanda, o ţară exemplară, ameninţă cu amenzi 

Din aceste motive, în Olanda au fost reintroduse cu 10 ani în urmă licenţa obligatorie pentru agenţiile de intermediere şi răspunderea obligatorie. Dacă apar probleme, agenţiile olandeze riscă amenzi usturătoare. Dar Germania este încă departe de aşa ceva, fiindcă politicienii se opun. 

Susanne Flegel nu se dă însă bătută. Ea solicită intermedieri făcute obligatoriu de agenţii. "Iar aceste agenţii trebuie verificate corespunzător, pentru a primi licenţă. Noi cerem de ani buni agenţie de intermediere obligatorie pentru familiile-gazdă. Şi trebuie să existe şi inspecţii neanunţate în familiile-gazdă".