Băsescu şi mănuşile de catifea

Taberele europene

Preşedintele României, Traian Băsescu, a plecat la summitul de urgenţă al U.E. având în minte declaraţia plastică, dar în acelaşi timp sfidătoare, a ambasadorului Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, care a apreciat că pentru Uniunea Europeană impunerea de sancţiuni Rusiei ar echivala cu: „scoaterea propriului ficat şi aruncarea lui la gunoi”. La Bruxelles, Traian Băsescu avea de ales în a se alătura grupului care solicita măsuri dure de sancţionare a Rusiei, grup format din ţările baltice, Polonia şi Suedia, dar secondate de o mai nuanţată poziţie a Marii Britanii, portavoce a Washingtonului în Europa. De cealaltă parte însă, greii Uniunii Europene, Franţa, Germania şi Italia lăsaseră deja să se înţeleagă că Rusia va fi tratată ca şi până acum doar cu vorbe, nici acelea foarte aspre.

Un ţambal european şi o batistă românească

România a ales, spre uimirea unora, să nu se alăture corului de voci dure anti-ruseşti. Pentru o ţară a cărei populaţie nu priveşte deloc cu simpatie către Moscova, decizia administraţiei Băsescu de a pune batista pe ţambal şi a se alătura împăciuitoriştilor din Consiliul european a dezamăgit. Pieptul românesc umflat alături de pumnul baltic şi scutul polonez i-ar fi adus mai multe aplauze preşedintelui Băsescu la Bucureşti decât la Brussel. Ar putea părea la prima vedere că Băsescu a renunţat să joace cartea populismului anti-rusesc, în favoarea unor calcule strategice de politică externe. O aparenţă corectă doar într-o anumită măsură.

Capul plecat...

Istoria relaţiilor dintre România şi Rusia este una plină de răni adânci, o istorie care ne face să înţelegem din punct de vedere sentimental experienţa georgiană mai bine decât locuitorii din Hexagon sau din Peninsulă. Iar această experienţă ne spune că atunci când Rusia este puternică, ambiţiile imperialismului său nu se opresc decât la auzul armelor. În faţa unei astfel de strategii de forţă, multitudinea de ţări aflate la graniţele colosului rusesc au fost nevoite să înveţe zicala „capul plecat, sabia nu-l taie”. Iar românii sunt printre cei care au învăţat lecţia cel mai bine.

Calcule la Bucureşti

Dar astăzi, o Românie aflată sub scutul NATO şi al Uniunii Europene, ar putea să-şi permită luxul de a adopta o atitudine severă în privinţa Rusiei. Tancurile Moscovei nu mai pot ajunge la Bucureşti la fel de uşor ca în urmă cu 50 de ani, deşi robinetul care aprinde aragazul românilor este comandat tot de ruşi. Calculul administraţiei de la Cotroceni a fost unul normal: situarea României în tabăra durilor nu ar fi putut schimba hotărârea finală a Consiliului Uniunii Europene de a trata cu mănuşi Rusia, dar ar fi putut închide canalul de comunicare dintre Bucureşti şi Moscova redeschis cu ocazia summitului NATO din această primăvară.

O comunicare esenţială în viziunea administraţiei Băsescu pentru soluţionarea problemei transnistrene şi pentru securizarea acelor români care trăiesc încă în bătaia directă a crivăţului moscovit.

Românii de sub crivăţul rusesc

Ambiţia preşedintelui Băsescu de a reuni românii de pretutindeni sub umbrela Uniunii Europene are nevoie de o Rusie dispusă să se aşeze la masa dialogului şi să ţină cont de principiile de drept internaţional care guvernează lumea civilizată. Alăturându-se aşadar taberei moderate, Băsescu nu riscă să enerveze o Rusie isterică şi suflă în pânzele Franţei şi Germaniei, căpitanii corabiei europene. De fiecare dintre aceşti actori Băsescu va avea nevoie în încercarea de a rezolva conflictul transnistrean. Căci pentru România, adevărata miză nu e reprezentată de tancurile ruseşti din Georgia, ci de cele aflate pe teritoriul moldovean.

Fierarii Moscovei?

În filmele cu eroi, un Traian Băsescu curajos şi dur (de altfel imaginea care l-a consacrat) ar primi aplauzele publicului votant. Însă politica externă nu este un film, dar nici un joc de societate al promisiunilor. Or aici, administraţia de la Bucureşti ar trebui să ţină cont şi de un alt vechi proverb: „ cu bijutierul te porţi cu uneltele bijutierului, iar cu fierarul cu uneltele fierarului”. Iar în ceea ce priveşte Rusia, nimeni nu are dubii dacă este condusă de o echipă de bijutieri sau de una fierari.