Bătrâneţea după gratii

Numărul deţinuţilor trecuţi de 60 de ani este în continuă creştere. Între 2003 şi 2013 acesta a sporit cu o treime. Să fie de vină modificarea structurii demografice sau vârstnicii au început să comită mai multe infracţiuni? "Ambele variante", afirmă criminalistul Michael Alex. "Din cauza clivajului socio-economic, tot mai multe persoane în vârstă ajung să comită delicte minore, de pildă furturi sau înşelăciune."

Un alt motiv: comparativ cu deceniile trecute, deţinuţii petrec acum mai mult timp în închisoare. Până în 1998, detenţia preventivă în cazul infractorilor pericuolşi care şi-au ispăşit pedeapsa propriu-zisă putea fi prelungită la maximum 10 ani. Între timp acest termen-limită a dispărut, fapt care a dus la dublarea numărului de persoane aflate în detenţie preventivă - mai spune Michael Alex.

Lista de aşteptare

Comparativ cu deţinuţii tineri, cei vârstnici necesită mai multă îngrijire medicală. Unii suferă de diabet, boli cardio-vasculare sau demenţă, alţii nu se pot descurca fără ajutorul infirmierilor. Nici cazurile de deces în celula închisorii nu sunt excepţii. În aceste condiţii, multe penitenciare s-au adaptat: acum şapte ani în Detmold a fost înfiinţat un sector pentru infractorii trecuţi de 62 de ani. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la o închisoare din Bielefeld, iar la Singen există încă din anii 70 un centru pentru infractori în vârstă.

Thomas Maus este coodonatorul centrului cu 48 de locuri destinat bărbaţilor trecuţi de 62 de ani care au de ispăşit o pedeapsă de minimum 15 luni. Acum 40 de ani nimeni nu-şi punea problema transformărilor demografice, spune Maus. Dar se ştia că într-un penitenciar normal nu se poate ţine seama de nevoile bătrânilor: linişte, respectarea intimităţii, activităţi uşoare şi servicii medicale adecvate.

În plus, bătrânii se tem de deţinuţii tineri. În Singen îşi execută sentinţa oameni de vârste apropiate, cu probleme asemănătoare. Programul zilnic al acestora nu se deosebeşte cu mult de cel dintr-o închisoare obişnuită. Există program de lucru, de odihnă şi de relaxare.

În timpul liber, deţinuţii în vârstă pot opta pentru ore de sport, exerciţii de memorie şi ergoterapie. "Nu este vorba despre un tratament preferenţial, ci despre condiţii adecvate vârstei şi nevoilor lor", subliniază Maus.

În vreme ce, la nivel naţional, există penitenciare cu multe locuri libere, centrul din Singen nu face faţă solicitărilor. "În anii 70 nu erau ocupate toate celulele. Acum avem liste de aşteptare", adaugă Maus.

Teama de recidivă

Popularea închisorilor cu infractori trecuţi de prima tinereţe pare a fi o tendinţă ireversibilă. Michael Alex crede că numărul centrelor destinate acestei categorii de deţinuţi ar trebui să crească. De asemenea, procurorii şi judecătorii ar trebui să adapteze sentinţele: "În cazul bătrânilor, probaţiunea poate fi o alternativă. Dacă persoana condamnată este bolnavă, iar în închisoare nu poate fi tratată corespunzător, pedeapsa ar trebui anulată. Nu în ultimul rând, bătrânii condamnaţi la ani grei de temniţă ar putea fi graţiaţi fiindcă oricum nu-şi vor putea ispăşi pedeapsa până la capăt."

De teamă că deţinuţii eliberaţi ar putea comite noi infracţiuni, justiţia germană suflă şi-n iaurt, iar societatea a devenit nemiloasă faţă de cei care "încalcă grav normele", crede Michael Alex. Cu toate acestea, probabilitatea ca un bătrân eliberat să încalce din nou legea e foarte scăzută.

În urmă cu câţiva ani, în legislaţia landului Hamburg a fost introdus un nou paragraf conform căruia deţinuţii grav bolnavi, aflaţi în pragul morţii, pot fi scutiţi de închisoare dacă se constată că starea de sănătate nu le mai permite să comită infracţiuni. Hamburg, spune Michael Alex, este singurul land federal în care aceşti oameni sunt lăsaţi să moară în patul lor, nu în închisoare.