Bătuta pe loc

După ce vuietul mediatic iscat de dezvăluirile făcute de Edward Snowden pare a se fi liniştit, se fac auzite şi vocile care revendică, pe drept cuvînt, reglementări internaţionale menite să preîntîmpine actele criminale în spaţiul digital. Sau mai pe scurt, o poliţie cibernetică, cum de altfel se şi intitulează articolul de fond publicat pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Cît de vulnerabil este spaţiul internautic şi secretele pe care el le depozitează, se ştie prea bine de multă vreme fără ca totuşi măsurile de protecţie luate să fi dat roadele scontate.

Mai mult încă, uşurinţa cu care ex-militarul american Bradley Manning a izbutit să-şi asigure nu numai accesul la informaţiile hiper-secrete ci să le şi transmită activiştilor Wikileaks, este un argument covîrşitor în pledoaria pentru vigilenţă sporită. Iar dacă NSA, cu cei 40 000 de salariaţi lucrează pe atît de profesionist în toate direcţiile pe cît de „straşnic”, şi-a păstrat secretele, atunci „monstrul „este destul de nătîng, notează cu sarcasm autorul editorialului menţionînd concesiv că în ciuda tuturor dezamăgirilor produse de prietenul american germanilor, nu trebuie uitat că numărul duşmanilor comuni este mai mare decît cel al disensiunilor bilaterale. Internetul este şi o universitate ce oferă cursuri fără frecvenţă terorismului islamist, propagandei şi reţelelor de comunicare ale acestora. In internet sunt comise zilnic acte criminale transnaţionale de proporţii. Jefuitorii de bănci cumpără sau închiriază instrumente software cu care devalizează conturi, la scara întregului glob. De hac le poate veni acestor răufăcători doar colaborarea autorităţilor de securitate şi poliţie, se-nţelege, tot la nivel transnaţional. A interzice poliţiei cibernetice să recurgă la instrumentele de rigoare, la urmărirea şi supravegherea în internet, doar din pricina scandalului NSA, nu vine de hac spionajului dar facilitează terorismul şi comiterea de acte criminale, conchide editorialistul german.

In căutarea unor instrumente menite să garanteze echilibrul finanţelor publice, Bruxelles, Paris şi Washington au ajuns la concluzia că disciplina bugetară nu este un panaceu universal. Cîtă vreme nu există proiecte apte să învioreze conjunctura economică, simpla politică de austeritate paralizează economia şi alimentează protestele populaţiei, scrie LIBERATION. Iar alimentarea din abundenţă a jurnaliştilor şi a mass media cu material informativ, susceptibil de a stimula amorul europenilor faţă de instituţiile UE, s-a dovedit ineficientă, statisticile atestînd, dimpotrivă, chiar o sporire a euro-scepticilor pînă şi în ţările baltice, rezultă din cotidianul leton NEATKARIGA RITA AVIZE.

Pe bună dreptate, ştiut fiind cu cîtă uşurinţă sunt aruncaţi în vînt banii contribuabililor. Un exemplu îl oferă costurile ridicate ale navetei deputaţilor şi experţilor UE între Strassbourg şi Paris. In timp ce partenerii pragmatici pledează pentru Bruxelles ca sediu unic al Parlamentului European, francezii ţin cu dinţii de Strasbourg, invocînd bombasticul argument cum că pendularea între Bruxelles şi Strasbourg ar fi prin natura traseului, o descindere la sursele originare ale ideii europene, semnalează FRANKFURTER RUNDSCHAU.

O esenţială modificare a itinerariului urmat pînă acum de reprezentanţii Teheranului la negocierile de la Geneva ar putea despovăra economia iraniană de sancţiuni, ameliora grava situaţie economică şi feri ţara de un atac preventiv israelian, consideră DE VOLKSKRANT. Ziarul olandez admite însă că mai nimeni nu poate ghici ce se petrece în mintea conducerii de la Teheran dar că în acelaşi timp, presiunile exercitate de forţele radicale iraniene, constituie un factor care face ca delegaţia ţării la negocierile de la Geneva, vizînd programul nuclear iranian, să se teamă de compromisuri majore. Sau, cu alte cuvinte să bată pasul pe loc.