Berlinul reevaluează Inițiativa celor Trei Mări

Cele trei mări sunt Marea Baltică, Marea Adriatică și Marea Neagră. În 2015, Polonia și Croația au lansat această grupare flexibilă formată din 12 țări din UE în jumătatea estică a UE, de la Estonia în nord până la Croația în sud și România și Bulgaria în est. Ce mai unește aceste țări este faptul că toate sunt membre UE și toate, cu excepția Austriei, au aderat în 2004, respectiv 2007.

Scopul este intensificarea cooperării, în special în domeniile infrastructurii, energiei și securității. Acești membri nu doar că sunt amenințați de Rusia și doresc să fie mai puțin dependenți de aprovizionarea cu energie a Moscovei; ei consideră, de asemenea, că interesele lor nu sunt luate suficient în considerare în cadrul UE. Greutatea lor politică relativ scăzută este cauzată parțial de motive economice. Cu toate că țările Inițiativei celor Trei Mări reprezintă aproximativ un sfert din suprafața și locuitorii din UE, ele realizează doar zece la sută din produsul intern brut al Uniunii.

Potrivit calculului lor, împreună pot obține mai mult la Bruxelles. De asemenea, aceste țări doresc să extindă legăturile reciproce de transport, pentru că, după cum explică politologul Kai-Olaf Lang, de la Fundația pentru Afaceri Internaționale și de Securitate de la Berlin (SWP), "spre deosebire de legăturile est-vest, coridoarele nord-sud lipsesc".

Controversa asupra Nord Stream 2

La Berlin, inițiativa a fost tratată inițial cu dezinteres și neîncredere. Guvernul federal s-a temut de o nouă divizare a Uniunii Europene între est și vest, deja existentă în politica migrației. O dispută dură între Berlin și membrii inițiativei a avut drept subiect conducta de gaze Nord Stream 2, care va transporta și mai multe gaze rusești prin Marea Baltică direct în Germania.

În 2017 la Varșovia, la cea de-a doua reuniune a Inițiativei celor Trei Mări, Donald Trump s-a poziționat clar împotriva Germaniei în chestiunea gazelor naturale. Președintele american a criticat că Berlinul ar deveni prea dependent de Rusia. Totuși, Statele Unite au propriile interese. Dincolo de dimensiunea politică, Washingtonul consideră Europa de Est o piață potențială pentru gazul lichefiat (GPL) american.

Germania dorește să iasă din rolul spectatorului

Expertul în politică externă Roderich Kiesewetter (Uniunea Creștin-Democrată) a tras următoarea concluzie în legătură cu acest diferend: "A fost un semn clar că și proiectele naționale considerate de natură economică trebuie discutate mai repede. Din păcate, timpul aflat la dispoziție nu a fost folosit pentru a preveni suspiciunea".

Litigiul privind Nord Stream 2 "a arătat în mod clar cât de importantă este politica energetică pentru coeziunea UE, iar est-europeni sunt foarte sensibili la această problemă și Germania trebuie să ia acest lucru mai în serios".

Incidentul a fost un semnal de alarmă și de altă natură. Berlinul a realizat între timp că nu numai americanii au motive geostrategice pentru a se implica mai mult în regiune. China este, de asemenea, din ce în ce mai prezentă, prin ofensive investiționale, în timp ce Rusia își urmează oricum neabătută interesele strategice în zonă. Date fiind legăturile sale economice strânse cu țările din inițiativă, Germania nu mai vrea să stea pe dinafară. "Nu se vrea doar privitul de la distanță", spune Kai-Olaf Lang, "dar se știe că proiectele de infrastructură au și o dimensiune de politică externă".

Berlinul schimbă direcția

Încă de anul trecut, Berlinul a semnalizat o schimbare de macaz. Ministrul federal de Externe Heiko Maas a mers la București pentru a treia conferință a Inițiativei celor Trei Mări, unde a anunțat că Republica Federală dorește să fie „punte și moderator în spiritul unității europene".

Mai mult, Maas chiar a solicitat pentru Germania statut de membru deplin în acest grup de state. Ecourile au fost împărțite. În timp ce președintele României, Klaus Iohannis, a susținut cererea, premierul polonez Mateusz Morawiecki a sancționat oferta, ignorând-o. Or, alăturarea Germaniei trebuie decisă în unanimitate de statele membre ale Inițiativei.

Interesul UE  

Acum, guvernul federal legitimează și mai mult a patra reuniune a grupului, care va avea loc la Ljubljana, în Slovenia, prin participarea președintelui federal Frank-Walter Steinmeier. Uniunea Europeană este și ea mai interesată de inițiativă. Împreună cu Maas, anul trecut la București s-a deplasat și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Acesta va fi prezent și la reuniunea din Slovenia. 

Este un semn că, la nivelul Comisiei Europene, Inițiativa celor Trei Mări nu este privită ca o concurență la UE. Juncker sprijină de asemenea dorința Germaniei de a deveni membru. Cu toate acestea, Lang afirmă: "Probabil că Germania nu va deveni membru cu drepturi depline al inițiativei, pentru că aceasta ar schimba caracterul ei". Însă Berlinul vrea să semnaleze dorința de a coopera.

Un fond de finanțare

Până în prezent, bilanțul Inițiativei celor Trei Mări este modest, spune Lang. Cooperarea țărilor a fost "vagă, iar în mod concret nu s-a întâmplat prea mult". Însă acest lucru s-ar putea schimba odată cu crearea unui fond pentru finanțarea proiectelor comune de infrastructură. Acest fond a fost lansat cu numai câteva zile în urmă la o bancă comercială poloneză și urmează să fie administrat de Polonia, România și Republica Cehă. Până în prezent, volumul financiar este de aproximativ 500 de milioane de euro, ținta este de patru până la cinci miliarde.

În anii 30 a mai existat o inițiativă sub conducere poloneză - având Ucraina ca membru -, care ar fi trebuit să fie o protecție atât împotriva Uniunii Sovietice a lui Stalin, cât și împotriva Germaniei naziste a lui Hitler. Autorii Inițiativei celor Trei Mări nu doresc să facă paralele istorice și geostrategice, subliniind mai presus de orice importanța economică a proiectului.

Cu toate acestea, astfel de uniuni informale au întotdeauna "o dimensiune geostrategică", subliniază Kai-Olaf Lang, contrazicând dezmințirile venite din rândurile Inițiativei celor Trei Mări. Acest lucru a fost conștientizat la Berlin, mai ales că în prezent China și Rusia sunt și ele mai interesate de regiune. Concluzia politologului: "Acest lucru sporește gradul de conștientizare a relevanței acestei părți a Europei, deopotrivă la nivelul UE și al Germaniei".