Boicotul si scindarea poporului roman

Adversarii cuplului Ponta Antonescu au inclinat in ultimele zile tot mai clar in favoarea boicotarii referendumului de la 29 iulie. Dupa o faza de sperante in posibilitatea derularii unui plebiscit onest si a mobilizarii electoratului impotriva loviturii de stat date la Bucuresti, Traian Basescu a schimbat luni seara macazul, acceptand in mare masura ideea invalidarii referendumului si evitarii demiterii prin refuzul prezentarii la urne.

Declaratiile televizate rostite luni seara de presedintele suspendat la B1 au marcat o cotitura importanta. Ele nu sunt defel lipsite de logica.

Basescu promitea pana acum sa devina cel mai frecvent ales presedinte din istorie. Dar chiar si puterile lui electorale proverbiale, miraculoase, umplandu-i de inavuabile angoase pe dusmani, sunt, iata, limitate.

Dar, sa recapitulam.

Dupa o suita de actiuni larg condamnate acasa si in Europa, USL a impus tarii un al patrulea vot de validare a prezentei la Cotroceni a lui Traian Basescu, pentru suspendarea caruia premierul plagiator si aliatii sai au invocat motive cu totul neconvingatoare si, ca atare, prea putin legitime. Pentru un lider aflat doar la al doilea sau mandat prezidential nu e putin lucru sa fie chemat de patru ori sa se confrunte cu votul popular.

Iar pentru un presedinte care s-a auto-condamnat la impopularitate, sacrificandu-si simpatia de care se bucura in randul populatiei pe altarul sustinerii unui program de austeritate salvator pentru romani, dar dezastruos in materie de PR, testul electoral la care USL ar vrea sa-l sileasca pe Basescu si pe romani sa participe echivaleaza cu o misiune aproape imposibila.

Totusi, enormitatile, gafele si atentatele antidemocratice savarsite pe banda rulanta de cuplul Ponta Antonescu in ultimele saptamani ar fi trebuit in mod normal sa schimbe datele problemei. In urma lor, Romania s-a vazut izolata mai rau in Europa si in lume decat la mineriade, instabilitatea a pus stapanire pe mediul politic si de afaceri, iar leul s-a trezit prins intr-un vartej al deprecierilor succesive. Ar fi fost firesc ca, la urne, electoratul sa amendeze sever puterea USL-ista.

Dar ce mai e normal in situatia actuala? Atat momentul si conditiile desfasurarii acestui referendum, in cursul caruia, odata in plus, toate televiziunile mari ii sunt virulent ostile sefului suspendat al statului si nu-i aloca timpi egali de antena, cat si masiva discreditare a liderilor puterii care, inainte de a impune plebiscitul si-au demonstrat clar si fara echivoc dispretul fata de regulile jocului democratic si fata de institutiile statului de drept, obliga la reconsiderarea referendumului propus.

E aceasta consultare electorala una legitima? Sau, dimpotriva, risca ea sa legitimeze prin prezenta la vot ceea ce multi observatori occidentali au cotat drept o lovitura de stat parlamentara, sau constitutionala? Si cat de reala e prezumtiva lasitate care i se imputa lui Traian Basescu doar pentru ca acest om de stat, mai greu incercat decat multi altii a evocat posibilitatea boicotului?

Acestea nu sunt singurele intrebari care solicita, in aceste zile, un raspuns onest. E oare corect ca un presedinte sa fie retrimis in fata poporului la finalul celui de-al doilea sau mandat prezidential, dupa ce, in numele binelui comun, si-a asumat decizii pe cat de curajoase si utile, pe-atat de cordial detestate de cei multi?

Toate aceste intrebari reclama de la orice observator cinstit si inteligent un raspuns negativ.

Intrucat legea nu-i sileste, ca in comunism, pe cetateni sa se prezinte la urne, instrumentul boicotului e perfect legal. La fel este, ca mijloc de lupta politica, si o chemare la boicot.

Apoi democratia si statul de drept nu sunt egale cu existenta, la un moment dat sau altul, a unor majoritati. E posibil sa nu existe pe moment o majoritate care sa-l favorizeze pe Traian Basescu, fara ca demiterea lui din functie sa devina, in acest moment si in conditiile date, una democratica. Exista, sa nu uitam, si tiranii ale majoritatii, de care natiunile se pun la adapost edificand state de drept.

In plus, orice alta decizie in afara boicotului ar fi si o prostie tactica. Desi s-a expus unor noi acuze stupide ori rauvoitoare vizand presupusa lui lasitate, Basescu nu da dovada de ea daca accepta boicotul, de vreme ce a insista asupra votului obligatoriu ar insemna acceptarea unei scindari a sustinatorilor sai. O parte ar merge sa voteze si sa stampileze, o parte ar ramane acasa.

Marea nadejde si marea sansa a dusmanilor lui Basescu e tocmai aceasta diviziune a acelor romani care au inteles ca, in calitate de buni europeni, sunt chemati nu atat sa aprobe la acest referendum demiterea, in conditii dintre cele mai dubioase a presedintelui ales, cat derapajele antidemocratice ale USL.

Dar romanii sunt de prea multa vreme divortati de ei insisi. De prea multi ani exista o scindare grava a natiunii. De prea mult timp traiesc alaturi, in ura mutuala, cele trei Romanii.

Una din ele este cea apolitica.

Alaturi de ea se intinde o tara durata de noua clasa de mijloc, o Romanie democratica, europeana, care refuza sa gireze uri irationale si il sustine pe Traian Basescu.

Impotriva ei lupta cu inversunare imparatia cleptocratiei ascunse indaratul unei ideologii si discursuri cameleonice, antieuropene, pseudo-democratice, dezinformatoare, nationalisto-comunisto-securisto-capitaliste, care incearca sa distruga nu doar separatia dintre puteri, ci de-a dreptul toate puterile situate in afara USL.

Plecarea lui Traian Basescu de la Cotroceni risca sa-i dea castig de cauza celei din urma. Incat, daca nu va fi contracarat prin frauda si daca neprezentarea la urne va impiedica acest deznodamant poate fatal pentru democratia romaneasca, boicotul ar putea fi o optiune valabila.