Se îndepărtează Germania de NATO?

Experți în securitate de top din Germania nu mai privesc SUA drept aliat principal și sunt de părere că Berlinul ar trebui să se concentreze mai mult pe UE decât pe NATO în materie de securitate. Acesta este rezultatul unui sondaj la care au participat 200 de experți în apărare din politică, mediul de afaceri, organizații internaționale și mass-media. Rezultatul a fost anunțat de think-tank-ul Friends of Europe din Bruxelles, fiind publicat împreună cu o carte. zusammen mit einem Buch veröffentlicht hat. Volumul susține că Germania, cea mai puternică economie europeană, a trăit până acum în materie de apărare pe socoteala partenerilor ei, situație care trebuie acum să se schimbe. 

Autorul studiului, jurnalistul Paul Taylor, crede că lumea Angelei Merkel s-a schimbat radical în ultimii ani și că acum este nevoită să se schimbe și cancelara federală. "Două șocuri grele au scos-o pe Merkel din complezența relativă în care se afla în materie de politică de apărare și au tulburat o Germanie situată comod în mijlocul Europei, înconjurată de aliații din NATO și de partenerii din UE", a spus Taylor pentru Deutsche Welle. Cele două șocuri ar fi fost anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 și criza refugiaților din 2015. "Merkel a luat în aceste cazuri decizii care i-au pus în pericol cariera politică; mai mult, aceste evenimente i-au schimbat atât felul în care vede lumea, cât și modul în care privește Europa." Taylor afirmă că Merkel ar fi comandat hărți cu marcaje speciale pentru zona Schengen, astfel încât să reiasă clar că 'granițele' reale ale Germaniei ar fi cu Rusia și Ucraina, cu Africa de Nord și cu Orientul Apropiat și Mijlociu. 

Taylor susține că Merkel și-ar fi dat seama că economisirile operate ani de-a rândul în privința bugetului alocat Bundeswehr nu au făcut decât să slăbească armata germană. În 2016, ea ar fi demarat însă schimbarea. Totuși, va dura foarte mult până când tăierile de costuri din trecut vor fi echilibrate, probabil în jur de 15 ani, de exemplu, pentru a readuce în primplan aviația militară germană. Taylor crede că problema nu ar fi banii, ci mentalitatea. Germania ar avea mijloacele financiare necesare pentru a dota corespunzător bugetul Apărării și, în ciuda poverilor istorice purtate, Germania nu are nicio scuză să cedeze altor țări "treaba murdară" când vine vorba de apărare. "Umbra istoriei îngreunează lucrurile pentru germani, simultan însă îi situează într-o poziție prea comodă de inacțiune."

Nu se poate fără investiții mai mari

Merkel a semnalat deja o posibilă schimbare de direcție. Celebra sa propoziție "Noi europenii trebuie să ne luăm destinul cu adevărat în propriile mâini" s-a referit la incertitudinea respectării de către președintele american Donald Trump a conceptului colectiv de apărare reprezentat de NATO, pe care acesta a părut să-l relativizeze. Dar cu cheltuieli bugetare de doar 1,2% alocate Apărării, Germania se situează mult sub pragul de minimum 2% asumat împreună cu partenerii din NATO. Este greu de crezut că presiunile din partea SUA, cât ar fi ele de mari, pot schimba această situație.

Ulrike Francke, de la think-tank-ul European Council on Foreign Relations, crede chiar că presiunile exercitate de Washington ar avea un efect contrar și ar determina reorientarea politicii de securitate germane spre UE. "Administrația Trump subminează dispoziția de azi din rândul populației germane de a investi mai mult în Apărare și de a se implica mai amplu", susține Francke, "pentru că Trump este considerat un lider agresiv iar germanii se tem că SUA ar putea declanșa sub Trump un război în care ar urma să atragă NATO, deci implicit și Germania."

UE ca alternativă?

Alice Billon-Galland, de la European Leadership Network, o organizație orientată spre politici de pace, califică diversele inițiative europene de securitate comună drept "un șir de oportunități ratate". Dar există încă numeroase astfel de inițiative promițătoare. Una ar fi SSZ (Ständige Strukturierte Zusammenarbeit - Cooperare Continuă Structurată). Ideea este de a pune la comun resurse și de a acoperi astfel deficite de securitate în întreaga capacitate europeană de apărare. Germania și Franța ar sprijini SSZ. "Domină impresia că acum ar fi momentul pentru a întreprinde ceva cu adevărat", spune Billon-Galland. Franța și Germania au anunțat deja un proiect comun de construire unui avion de luptă și de a promova o cooperare mai strânsă la nivel european în materie de apărare.

Dar indiferent câți bani va aloca în Apărare noul guvern condus de Merkel, Taylor crede că este nevoie de o schimbare radicală a lucrurilor. El propune ca Bundestagul să aprobe în bloc anumite misiuni ale Bundeswehr în cadrul NATO, fără să mai fie nevoie de aprobare specială pentru fiecare operațiune în parte. Taylor pledează și pentru o relaxare a legislației privind exportul de arme și crede că ar fi mai eficientă adoptarea unui set de norme în acest sens la nivel european.

Taylor scrie: "Pe hârtie, UE a avansat mai mult în cele 12 luni scurse de la referendumul de Brexit pe drumul elaborării unui concept european comun de securitate decât a făcut-o în ultimii 25 de ani la un loc." Taylor admite că finalul "blocadelor" britanice va grăbi procesul decizional în UE, dar sfătuiește Berlinul și Parisul să caute pe mai departe cooperarea cu Londra, care investește cel mai mult în Apărare dintre partenerii europeni.

Acum ori niciodată

Chiar dacă Taylor încearcă în cartea sa să evidențieze anumite deficite în politica de apărare a Germaniei și să scoată la iveală anumite mentalități învechite, autorul crede simultan că "pentru un pas înainte în politica europeană comună de securitate rar s-a înregistrat un moment atât de favorabil ca acum". Cu condiția desigur ca Germania și Franța să cadă de acord cu privire la prioritățile actuale de securitate și la modul în care acestea trebuie rezolvate. "Un acord franco-german trebuie să armonizeze predispoziția Franței spre misiuni militare rapide și în forță, cu cea a Germaniei de abordare integrală a unei crize, cu accent pe evitarea conflictului și pe furnizarea mijloacelor de reconstrucție post-conflict", scrie Taylor. Dar dacă "cele două națiuni conducătoare din Europa ajung la un compromis", Taylor se declară convins că "li se vor alătura imediat și cele mai multe state membre ale UE."

Autoare: Teri Schultz/os