Călin Popescu Tăriceanu acuzat de rasism

Primul ministru a făcut cîteva afirmaţii imprudente. Este posibil ca nici să nu-şi de a seama de ce este învinuit, întrucît cuvintele sale fac parte din fondul vorbirii comune şi sînt, de regulă, acceptate fără rezerve critice. “Romani CRISS” face însă analize şi interpretări subtile şi nu lasă lucrurile să treacă neobservate.

Ce a spus primul ministru? Solicitat recent de autorităţile de la Roma să contribuie înr-un fel sau altul la eliminarea unor bande de români care s-au statornicit în Italia, primul minstru a declarat:

"Ministerul Internelor şi Reformei Administrative de la Bucureşti va trimite o echipă de cinci poliţişti care să ajute la prinderea şi repatrierea romilor care comit infracţiuni în Roma. Nu vreau ca românii care vor să meargă să muncească în Italia să aibă de suferit din cauza unui grup restrîns de cetăţeni de etnie romă. Rolul ofiţerilor români va fi acela de a-i instrui pe colegii lor peninsulari în psihologia şi modul de operare al romilor care comit infracţiuni. Aceşti romi comit toate infracţiunile posibile, de la tîlhărie şi prostituţie, pînă la jafuri organizate şi trafic de droguri".

Romani CRISS a văzut în această declaraţie o atitudine de-a dreptul rasistă. “Nu este firesc, se arată într-un comentariu al organizaţiei, să-i asociem pe romi exclusiv cu infracţionalitatea (şi nici să gîndim asta), dintr-un motiv foarte simplu: etnia nu determină infracţionalitatea. A nu se uita, mai atrage atenţia autorul comentariului, că nu ni s-a precizat modul în care persoanele la care se referă dl. Tăriceanu au fost identificate drept persoane de etnie roma.”

Militanţii pentru drepturile etniei rome au găsit însă un pasaj şi mai acuzator. E vorba de presupusa psihologie particulară a romilor şi la care primul ministru face trimitere, ceea ce seamănă mult cu o presupoziţie rasială. Într-adevăr o analiză neiertătoare ar găsi în cuvintele lui Tăriceanu motive de indignare, cu atît mai mult cu cît el dă de înţeles, în acelaşi pasaj, că numai romii sînt hoţi, şi nu românii, care ar fi prin definiţie cinstiţi. Pare grav. Şi totuşi este greu de anticipat decizia CNCD. Chiar dacă acest organism a fost trecut din vara lui 2006 în subordinea Parlamentului şi are un buget propriu, conducerea actuală este în linii mari aceeaşi de pe vremea în care CNCD era subordonat primului ministru. Aşadar am putea asista la o maximă clemenţă faţă de fostul superior.

Ar mai fi de observat că primul minstru nu a inventat el originea etnică a briganzilor de la Roma, ci a preluat informaţia de la italieni, care probabil că nu s-au ascuns nici ei prea mult în dosul unor complicate eufemisme. Se vede aşadar că discursul public este cel mai adesea duplicitar. Pe faţă guvernele afişează un limbaj corect politic, iar în dos, practică aceleaşi distincţii tradiţionale. Pînă la urmă ne putem întreba dacă nu asistăm la falimentul limbajului corect politic, care nu rezolvă problema, ci doar o camuflează.