Campania electorală, ca “eterna şi fascinanta Românie”

Demagogia şi odată cu ea dispreţul politicienilor pentru noi cei care le finanţăm trîndăveala minţii, huzurul moral şi bunăstarea materială vor înceta- cel puţin aşa cere legea electorală. Vor urma trei zile mai liniştite, mai puţin bruiate de limbajul virulent al concurenţilor politici, pentru ca aceştia să primească duminică împărtăşania votului.

Fac următoarea apreciere: a fost o campanie electorală departe de ceea ce au aşteptat alegătorii, în sensul prezentării de către cele două alianţe politice importante, PSD-PUR şi PNL-PD, a unor programe de guvernare cu soluţii realiste pentru următorii patru ani de viaţă ai fiecărui român, perioadă ce include şi integrarea României în Uniunea Europeană. În locul unui astfel de program de guvernare cartelul partidului de guvernămînt cu partidul umanist a înţeles să seducă alegătorii cu o serie de cadouri electorale de moment sau cu altele, de folosinţă îndelungată, cele mai multe dintre ele imposibil de finanţat în următorii ani, dacă privim realist starea actuală a economiei româneşti şi, pe cale de consecinţă, contribuţiile viitoare la bugetul de stat.

De cealaltă parte, programul de guvernare pe care îl propune alianţa PNL-PD are după părerea mea următorul viciu de fond: propune politici ceva mai liberale decît cartelul PSD-PUR, însă nici acestea realiste, pentru că ignoră cu desăvîrşire - ori doar ascunde electoratului - întrebarea de bun simţ a lui Moromete: “pe ce te bazezi?". Explicit, şi alianţa electorală dintre liberali şi democraţi, deşi ştie că România nu mai are cărămidă, arată electoratului imaginea unei viitoare case pe care guvernul - zice-se condus de Tăriceanu - ar construi-o dacă opoziţia ar cîştiga alegerile. Concluzionînd, alegătorilor nu li s-au propus în fapt două programe de guvernare, ci două cohorte de politicieni care îşi vor disputa duminică accesul la putere pentru un mandat de patru ani.

Românii nu au putut să se dumirească după părerea mea asupra celor două alternative de program de guvernare- în cazul partidului România Mare mă reţin să spun că am avea de-a face cu vreun astfel de program. Potenţialilor alegători de duminică li s-a arătat în schimb, printr-o serie de tertipuri mediatice şi de o parte şi de cealaltă, imaginea fiecăreia dintre cele două tabere politice importante în competiţia pentru putere, dintre care una ar trebui să formeze guvernul, explicit să-şi aplice programul.

Simplu spus, cei mai mulţi dintre alegători nu cunosc ce va face o tabără politică sau alta în următorii patru ani, ci au în faţă două dosare cu fotografii- evident trunchiate, rafistolate, îmbunătăţite sau, dimpotrivă, urîţite-, două dosare aşadar cu fotografii scanate fraudulos şi de o parte şi de alta a candidaţilor propuşi: aceste fotografii sînt propuse alegătorilor duminică, iar nu soluţii, economice, sociale, etc.

Iar dacă ne uităm atent, deosebirile dintre cele două albume electorale cu fotografii nu sînt în chip radical diferite. Recunoaştem figuri pe care le-am văzut, pe unele le-am şi crezut la un moment sau altul al scurtei noastre istorii post Ceauşescu, dar de care, într-o bună măsură, ne-am cam plictisit. Absenteismul de 30 de procente indicat zilele acestea de sondajele de opinie mi se pare de aceea justificat, cu următoarea corecţie: nehotărîţii, dar şi cei convinşi să nu participe la vot cred că însumează un procent mult mai mare, poate chiar apropiat de cel înregistrat la referendumul pentru modificarea Constituţiei.