Cazul Bădescu: răfuiala Turkmenistanul cu OSCE

Conform uzanţelor diplomatice în vigoare, Preşedinţia în exerciţiu a OSCE solicită o singură dată acceptul ţării gazdă, la începutul mandatului, care durează mai mulţi ani, după care, la fiecare şase luni, reconfirmă titularul mandatului fără să se mai consulte cu statul în care se desfăşoară activitatea trimisului. Reprezentanţii Bulgariei, ţară ce deţine anul acesta şefia forului trans-atlantic, au recurs la un gest de curtoazie faţă de oficialităţile turkmene, cerându-le acordul pentru ultima perioadă de şase luni a mandatului Paraschivei Bădescu. Keith Jinks, purtătorul de cuvânt al secretariatului general al OSCE, explică: ”Autorităţile turkmene au anunţat că, pur şi simplu, nu o mai doresc, pentru ultimele şase luni, pe ambasadoarea Bădescu. Ea trebuia să rămână la Aşkabad până la sfârşitul anului”.

Ce anume a determinat Aşkabadul să ia o astfel de decizie? Jinks nu are o explicaţie. În schimb, surse preluate de agenţia France Presse afirmă că turkmenii îi reproşează diplomatului român contactele stabilite cu persoane acuzate de complotare în vederea asasinării preşedintelui Saparmurat Niazov, supranumit Turmenbaşi, adică ”Tatăl turkmenilor”. În noiembrie 2002, regimul de la Aşkabad anunţa dejucarea unei tentative de asasinat a şefului statului. Au fost arestaţi, atunci, numeroşi adversari politici ai regimului, rude ale unor disidenţi şi membrii familiilor unora dintre cei care au părăsit ţara, ne-a explicat Acacia Shields, expert în Asia Centrală în cadrul Human Rights Watch: ”A fi critic al Guvernului, a discuta politicile guvernamentale te face vulnerabil în faţa unui astfel de regim. Nu există partide politice independente, nici presă independentă. Situaţia politică este relativ limpede: este o ţară condusă de un singur om, preşedintele Niazov, care nu acceptă opoziţie sau critici”.

Jinks a dorit să sublinieze, în două rânduri, că, din perspectiva OSCE, ambasadorul Bădescu a activat în interiorul mandatului conferit de organizaţie: ”Ambasadorul Bădescu a făcut o treabă excelentă şi nu a depăşit sub nici o formă limitele mandatului conferit misiunii de acolo”.

Paraschiva Bădescu se află, între timp, la Bucureşti şi crede că, de fapt, Aşkabadul a încercat o răfuială cu întreaga organizaţie euro-atlantică: ”Nu este totul legat de persoana mea, este atitudinea Turkmenistanului faţă de OSCE. Ei au pronunţat un discurs, în contextul reformei OSCE, în care au exprimat critici la adresa OSCE şi la adresa şefului centrului din Aşkabad, reproşându-i că a căutat să aibă legături cu rudele teroriştilor”.

În fapt, povesteşte ambasadoarea, conform politicii instituţiei, OSCE stabileşte contacte cu toţi actorii unei scene politice naţionale şi cu reprezentanţii societăţii civile. Or, în ultimele luni, centrul condus de diplomatul român a lansat o serie de proiecte ce vizau promovarea drepturilor omului, în special ale femeii, dar şi combaterea terorismului şi a traficului cu arme uşoare. ”Lucrul care îi supără pe ei cel mai mult este societatea civilă. Mai au un drum foarte greu, foarte lung de parcurs până când vor ajunge la procese democratice, la respectarea drepturilor omului”, a apreciat Bădescu. Referindu-se la expulzarea sa, diplomatul comentează: ”Nu este o mişcare inteligentă. Au vrut să arate OSCE cine e stăpân sau că şi ei au un cuvânt de spus. Bănuiesc că nu şi-au dat seama sau că a fost o chestiune de ambiţie. Mi-e teamă că vor fi nişte paşi înapoi”.

Într-un comunicat difuzat la Viena, misiunea americană la OSCE a protestat faţă de ”expulzarea efectivă şi nejustificată a ambasadorului Bădescu (...) care a reuşit să obţină performanţe în fruntea misiunii de la Aşkabad într-o perioadă extrem de dificilă, când relaţiile Turkmenistanului cu întreaga comunitate internaţională fuseseră temporar suspendate”.

Dieter Matthei, ofiţerul politic al misiunii din Aşkabad, ne-a declarat că după plecarea lui Bădescu, centrul şi-a desemnat o conducere temporară care, ne-a asigurat interlocutorul, va continua proiectele începute în lunile din urmă.