1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Ce aflăm din protocolul secret Parchet-SRI?

Horațiu Pepine
30 martie 2018

Prin felul în care a fost redactat și mai ales prin propria sa existență negată atâta vreme, protocolul dintre Parchetul General și SRI întreține, pe bună dreptate, toate suspiciunile.

https://p.dw.com/p/2vF9m
Imagine: Colourbox/S. Olsson

SRI a desecretizat protocolul pe care l-a încheiat cu Parchetul General în 2009. Așa cum era de presupus, acest document nu conține (aproape) nimic incriminator. Fiecare paragraf e prevăzut cu câte o precizare, ca un scut: ”în condițiile legii”, ”cu respectarea prevederilor legale” sau ”cu respectarea strictă a atribuțiilor și competențelor părților”. Totul pare perfect acoperit de lege și, în plus, nu există nicio trimitere explicită la anchetele anticorupție. La capitolul intitulat ”Domeniul cooperării”, apare un singur articol (nr. 2) în care se vorbește în principal despre ”infracțiunile contra securității naționale” prin care am putea bănui că, potrivit doctrinei, ar fi inclusă și corupția la nivel înalt.

Dar după un obicei pervers din legislația românească, articolul conține și un capăt de frază total nedeterminat, căci enumarea se încheie cu ”și a altor infracțiuni grave”. Ce vor fi dorit să spună? Poate nimic. Poate lucrul cel mai important. Avem în orice caz precedente. Căci în Codul de procedură penală - amendat între timp de Curtea Constituțională - se spunea că interceptările pot fi făcute de procurori, polițiști și ”alte organe specializate ale statului”. Adică de SRI care deținea în fapt monopolul operațiunilor.

Prin urmare, legea, regulamentele de ordine interioară, protocoalele definesc luxuriant toate nimicurile în articole cu puncte și subpuncte, lăsând apoi esențialul la capăt de rând, în josul paginii la ”și altele”, acolo unde ochiul a obosit. Ce poate însemna acest detaliu, aparent fără importanță? Așa cum am sugerat deja, ar putea să fie doar o proastă deprindere de tehnică normativă, dar ar putea fi și o portiță deschisă pentru căile arbitrariului.

Ceva-ceva însă tot dezvăluie protocolul, dar e vorba de un articol pe care îl știam cu toții, el fiind deconspirat de mai multă vreme. La art. 3, punctul g se vorbește despre ”constituirea de echipe operative comune care să acționeze în baza planurilor de acțiune pentru exercitarea competențelor specifice părților, în vederea documentării faptelor prevăzute la art 2.”

Prin urmare, existența echipelor operative comune alcătuite din procurori și ofițeri SRI este acum recunoscută oficial. O spusese recent și procurorul general, Augustin Lazăr, anunțând că nu intenționează să meargă pe aceeași cale. Dar acum un an, printr-un comunicat oficial cu accente patetice (fraze boldite, punere în pagină specială), DNA nega categoric că ar fi existat așa ceva: ”Nu există și nu a existat nici un protocol de colaborare SRI-DNA și nici protocol secret Coldea/Kövesi. Nu au existat echipe mixte SRI-procurori ori întâlniri între procurori și ofițerii de informații în case conspirative. Dosarele penale sunt instrumentate strict prin raportare la Codul penal, Codul de procedură penală și Legea 78/2000” ( www.pna.ro/).

E adevărat, documentul declasificat nu vorbește despre echipe mixte SRI-DNA, ci de echipe operative comune fără nicio precizare suplimentară. Și nici protocol Coldea/Kövesi nu a exitstat, fiind vorba de un protocol Mihai Nițu (ca prim-adjunct) și Florian Coldea (ca prim-adjunct), amândoi scoși din joc și numai buni să ia asupra lor toate păcatele. Așa cum 4% furt intelectual nu înseamnă plagiat în capul unor somități academice românești, tot așa comunicatul DNA citat mai sus ar putea să nu însemne minciună. Ce-i drept, riscăm să ne învârtim în cerc. Laura Codruța Kövesi nu va fi mințit, ea va fi apărat doar secretul de stat. Abia după desecretizare, protocoalele pot deveni subiect legal de dezbatere publică!

Dar dacă agățându-se de asemenea amănunte, unii mai speră să-și salveze pozițiile, opinia publică va judeca ”în mare”. Protocoalele nu precizează dacă procurorii din ”echipele operative comune” sunt de la DIICOT, DNA sau de la alte parchete, așadar ei pot fi prea bine și de la DNA. În plus, ce înseamnă că echipele operative comune lucrează ”în vederea documentării faptelor”? Nu înseamnă că procurorii și ofițerii SRI adunau împreună probe? S-ar putea obiecta că nu e vorba de probatorii, ci de documentare? Dar care este diferența?

La rigoare se poate argumenta că sunt lucruri complet diferite. Ar fi însă un joc pur lingvistic. În practică e o teribilă irosire de timp și de resurse să faci echipe mixte care ”să documenteze” doar faptele, adică să adune indicii pe baza cărora să înceapă apoi adevărata muncă de probațiune. Iar dacă era vorba de indicii, nu era suficient să vină SRI cu informațiile sale? Și cine conducea de fapt echipa operativă? Căci perfectă egalitate de roluri nu există niciodată, nici măcar în jocurile copiilor.

În sfârșit, să admitem la final că protocolul prin el însuși nu dovedește până la capăt nimic (de aceea a și fost desecretizat!). Nu dovedește că SRI și DNA au încălcat legea. Dar prin felul în care a fost redactat, prin abundența ”nimicului” și camuflarea esențialului, și mai ales prin propria sa existență negată atâta vreme, protocolul întreține, pe bună dreptate, toate suspiciunile.