Cele mai importante păduri ale lumii necesită protecţie

Pădurea Amazoniană este plămânul planetei, având o biodiversitate fără precedent la nivel mondial. Dar tăierile de pădure din ultimele decenii şi practicarea intensivă a zootehniei au eradicat două milioane de kilometri pătraţi din suprafaţa sa, şi numai jumătate din ce a rămas este zonă protejată. Un studiu recent arată că părţi din Amazonia emit acum mai mult CO2 decât pot să absoarbă.

Această pădure nordică subarctică, compusă în principal din conifere, se întinde din Scandinavia până în părţi largi ale Rusiei. Conservarea ei diferă de la ţară la ţară. În estul Siberiei, de exemplu, legi stricte din perioada sovietică au lăsat peisajul intact. Dar în vremuri mai recente au început şi în Rusia tăierile de pădure.

Taigaua din America de Nord se întinde din Alaska până în Quebec, acoperind o treime din suprafaţa Canadei. Aproximativ 94 la sută din pădure se află pe domeniul public canadian, fiind sub control guvernamental, dar numai opt la sută este zonă protejată. Canada, care este principalul exportator de hârtie la nivel mondial, taie anual arbori pe o suprafaţă de 4.000 de kilometri pătraţi.

Pădurea ecuatorială din bazinul fluviului Congo se numără printre cele mai vechi şi mai dense păduri ale lumii şi adăposteşte cele mai emblematice animale africane, inclusiv gorile, cimpanzei şi elefanţi. Dar regiunea este bogată în petrol, aur, diamante şi alte minerale preţioase. Mineritul şi vânătoarea au accelerat procesul de despădurire şi ea riscă să rămână o amintire în anul 2100.

O regiune ecologică veche de 140 de milioane de ani traversează Brunei, Indonezia şi Malaysia, adăpostind sute de specii pe cale de dispariţie, cum ar fi orangutanul roşu sau rinocerul de Sumatra. Dar părţi ale pădurii au fost defrişate făcând loc diverselor plantaţii şi exploatări miniere. Aceste activităţi au favorizat de asemenea braconajul, făcând accesibile zone din adâncul pădurii.

Aflată în extremul orient al Rusiei, pădurea de conifere adăposteşte tigrul siberian şi alte zeci de specii pe cale de dispariţie. Aflându-se în apropierea Oceanului Pacific, în pădure domnesc vara condiţii tropicale iar iarna este extrem de frig. Pădurea a rămas până astăzi practic intactă, dar defrişările în scop comercial încep să devină şi acolo o ameninţare.

Această regiune silvică se întinde între marginea vestică a Munţilor Anzi şi Oceanul Pacific. În ea cresc arbori rari cum ar fi fagul sudic (nothofagus) sau masivul şi longevivul Fitzroya. Exploatarea masivă a materialului lemnos ameninţă aceşti arbori endemici, care sunt înlocuiţi cu pini şi eucalipţi care cresc rapid şi nu pot susţine biodiversitatea spectaculoasă caracteristică.