Ceva e putred în Turcia

În regiunile turceşti în care se desfăşoară acţiuni de exploatare a cărbunelui, accidentele miniere nu sunt o surpriză. Însă nefericitele evenimente, care nu trebuie să ajungă la auzul străinătăţii, nu sunt, de regulă, luate în seamă nici în plan intern.

Cu totul altfel sunt reacţiile la catastrofa minieră de marţi, 13 mai, petrecută la Soma în vestul Anatoliei. Dezastrul s-a soldat cu sute de victime, fără precedent în istoria ţării. Numărul muncitorilor morţi a depăşit cele mai sumbre temeri. Mai mult, nu se ştie decât cu aproximaţie câţi oameni au supravieţuit. Cert este că numărul lor scade dramatic, ceea ce înseamnă că victimele vor fi mult, mult mai multe.

Ca peste tot în lume unde au loc accidente miniere devastatoare, şi în Turcia are loc o amplă acţiune de pasare a vinovăţiei. Însă, a încerca să câştigi capital politic intern pe seama suferinţei oamenilor denotă lipsă de respect nu doar faţă de Dumnezeu, ci şi faţă de moartea victimelor şi suferinţa rudelor acestora.

În context, opoziţia din Turcia atrage atenţia că acum trei săptămâni, AKP, partidul de guvernământ al premierului Recep Tayyip Erdoğan, a respins o interpelare parlamentară privind siguranţa minelor turceşti. Evident, pentru rudele celor decedaţi, o atare discuţie este absolut inutilă acum.

La fel de insignifiante în planul imensei dureri a acestor oameni sunt şi afirmaţiile conform cărora renovările în domeniu au redus masiv costurile de producţie pro tona de cărbune produsă. Faptul că multe nereguli au fost escamotate, ascunse sub covor este un aspect. Pe de altă parte, ar fi important de aflat cât de mari au fost şpăgile - despre care, acum, nu se poate decât specula.

Avântul mult aşteptatei candidaturi a lui Erdoğan la alegerile prezidenţiale a mai scăzut în intensitate. Victoria lui la scrutinul din 10 august, dată drept sigură până acum, devine incertă. Un al doilea tur de scrutin, la 24 august, nu-i va fi deloc pe plac premierului, care vrea să se prezinte triumfător în faţa poporului încă din primul tur.

În plus, victoria lui Erdoğan în al doilea tur al alegerilor, nici măcar nu este sigură, nefiind exclus ca frontul politic de opoziţie să ajungă la o înţelegere în privinţa unui candidat de compromis, care să lupte cu prim-ministrul.

Multe lucruri sunt putrede în statul turc. Însă speranţa că ţara ar putea renunţa la actualul drum greşit pe care merge, oferă oamenilor energie, oxigenul necesar de a supravieţui într-o societate din ce în ce mai coruptă. Ar fi păcat ca Turcia, care s-a recomandat drept o putere politică şi economică regională, să fie considerată, din nou, de către Europa, "bolnavul de la Bosfor".