Cinci ani de activitate a ICC

La acea dată au fost num iţi cei 18 judecători ai tribunalului şi la scut timp procurorul-şef, argentinianul Luis Moreno Ocampo, care atrage atenţia că nu e vorba de o curte supremă mondială. Tribunalul intervine doar atunci când instanţa naţională nu poate judeca crimele de război sau crimele contra umanităţii. Acuzat nu este un stat ci o persoană şi numai atunci când această persoană aparţine unei ţări care a ratificat protocolul privind Curtea Penală Internaţională. Aşa s-a întâmplat până acum în cazul Republicii congoleze, al Republicii central-africane şi al Ugandei. Altfel e nevoie de o însărcinarea din partea Consiliului de Securitate al ONU, după cum s-a întâmplat în cazul provinciei sudaneze de criză Darfur.

Patru cazuri aflate în prezent în atenţia tribunalului internaţional sunt legate de continentul african. O pură întâmplare?

Irakul de pildă nu e de competenţa tribunalului de la Haga, deoarece ţările din regiune nu recunosc această instanţă. Ca de altfel şi Statele Unite, China, Rusia sau India, care se tem că cetăţenii lor ar putea fi acuzaţi de această instanţă internaţională. Totuşi 105 de state ale globului, din Europa şi până în America Latină sau Africa, au semnat protocolul în cauză.

Primul proces judecat de Curtea Penală Internaţională a fost contra fostului şef al miliţiilor congoleze Thomas Lubanga Dyilo. În octombrie anul trecut a fost intentat proces altui congolez.

„Acest tribunal îşi desfăşoară activitatea în condiţii mai grele decât alte tribunale, deoarece cazurile pe care le tratăm sunt legate adesea de conflicte încă neîncheiate, de regiouni unde se comit în continuare crime” – subliniază judecătorul Philippe Kirsch al ICC.